Cursa globală pentru inteligența artificială va costa în acest an aproximativ 1.000 de miliarde de dolari. Estimarea aparține Goldman Sachs Research și este mai mare decât cifra citată de obicei în piețe, care se referă doar la cheltuielile giganților tehnologici americani. Statele Unite vor absorbi 581 de miliarde de dolari din total, adică aproape 60%. Diferența nu e doar o chestiune de contabilitate. Ea arată că boom-ul AI este deja un fenomen global, chiar dacă America rămâne centrul lui de greutate.
De obicei, amploarea investițiilor în AI se măsoară prin capex-ul hyperscalerilor americani, adică al companiilor care construiesc centre de date la scară uriașă. Pentru 2026, consensul analiștilor plasează aceste cheltuieli la circa 794-800 de miliarde de dolari. Economiștii Goldman Sachs consideră însă că indicatorul greșește în două direcții simultan. Pe de o parte, el ignoră companiile private și firmele din afara SUA, inclusiv pe cele din Asia, așa că subestimează cu aproximativ 200 de miliarde de dolari efortul global. Pe de altă parte, supraestimează cu cam tot atât ce se investește efectiv pe teritoriul american. Motivul este că marile grupuri tehnologice construiesc și în alte țări, iar nu toți banii lor ajung în proiecte de inteligență artificială.
Ca să corecteze aceste distorsiuni, analiștii au adăugat la calcul și alte companii americane listate expuse la AI, investițiile raportate în presă ale unor jucători privați importanți pentru acest ecosistem și estimări pentru companiile din afara SUA. Metodologia pornește de la o ipoteză îndrăzneață, dar ușor de urmărit: aproape tot ce au cheltuit în plus hyperscalerii față de nivelul din 2022 a mers către AI. Aceeași regulă a fost aplicată firmelor mai puțin expuse direct și celor străine. În cazul companiilor private, întregul capex a fost atribuit proiectelor AI. Unde s-a putut, au fost excluse leasingurile financiare, pentru ca același hardware să nu fie numărat de două ori. Repartizarea pe țări s-a făcut după locațiile proiectelor anunțate. Investițiile marilor companii chineze și sud-coreene au fost considerate integral ca fiind realizate în afara SUA.
Miza exercițiului depășește sectorul tehnologic. Joseph Briggs, co-lider al echipei Global Economics de la Goldman Sachs Research, spune că evoluția acestor cheltuieli este acum una dintre principalele surse de incertitudine pentru piețele macroeconomice. Printre necunoscute se numără ponderea din PIB pe care o vor atinge în final investițiile în AI și momentul în care ritmul lor de creștere va încetini. Cu alte cuvinte, economiștii nu mai întreabă doar cât se investește, ci și cât timp poate continua acest ritm.
Întrebarea nu e deloc teoretică. În ultimii ani, construcția de centre de date, cipurile și infrastructura energetică asociată au devenit un motor important de creștere pentru economia americană și un pilon al evaluărilor bursiere. Dacă acest val de investiții încetinește brusc, efectele s-ar simți mult dincolo de companiile din tehnologie: în comenzile producătorilor de semiconductori, în cererea de energie și în cifrele de creștere economică. Faptul că o bancă de calibrul Goldman Sachs încearcă să măsure mai precis fenomenul arată cât de mult depind acum piețele de această singură temă. Arată și cât de puțin clar este, deocamdată, unde se va opri.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original