Afirmațiile despre un presupus „genocid al albilor” în Africa de Sud nu sunt susținute de date. Ideea a circulat mult timp la marginea internetului, dar în ultimul an a ajuns în discursul oficial al Casei Albe, iar acum influențează relațiile dintre Washington și Pretoria și chiar politica americană privind refugiații. Cifrele arată o țară cu una dintre cele mai ridicate rate ale criminalității din lume, însă nu o campanie de exterminare a minorității albe.
Donald Trump a readus tema în centrul atenției în mai 2025, la întâlnirea din Biroul Oval cu președintele sud-african Cyril Ramaphosa. În fața camerelor, Trump a proiectat un videoclip și a arătat articole tipărite despre fermieri albi uciși. Ulterior s-a descoperit că cel puțin una dintre imagini, prezentată ca provenind din Africa de Sud, fusese făcută de fapt în Republica Democrată Congo. Cu câteva săptămâni înainte, Statele Unite primiseră un prim grup de afrikaneri cu statut de refugiați. Asta s-a întâmplat în timp ce programul de admitere a refugiaților era aproape blocat pentru restul lumii. Washingtonul tăiase deja ajutorul financiar pentru Pretoria, invocând legea exproprierii pe care Ramaphosa o semnase în ianuarie.
Dacă ne uităm la cifre, imaginea e alta. Africa de Sud înregistrează în fiecare an zeci de mii de omucideri, iar marea majoritate a victimelor sunt sud-africani de culoare, mai ales tineri din townshipurile sărace. Atacurile asupra fermelor există și sunt adesea brutale, motiv pentru care au un impact emoțional puternic. Totuși, chiar și organizațiile care le monitorizează, inclusiv grupuri afrikaner precum AfriForum, raportează câteva zeci de crime pe an în mediul rural. Printre victime se numără și muncitori agricoli de culoare. Un tribunal din Western Cape a ajuns la aceeași concluzie la începutul lui 2025: judecătoarea a descris teoria genocidului drept „imaginară” și „nereală”.
Mitul are totuși rădăcini care explică de ce prinde. Albii reprezintă aproximativ 7% din populație, dar dețin în continuare majoritatea terenurilor agricole aflate în proprietate privată, o moștenire directă a apartheidului. Orice discuție despre reforma funciară stârnește temeri într-o parte a comunității afrikaner. Temerile au fost alimentate și de figuri politice precum Julius Malema, care a cântat în public „Kill the Boer”, un cântec din perioada luptei anti-apartheid. Instanțele sud-africane nu l-au considerat instigare la violență, însă pentru critici rămâne un exemplu convenabil.
Tema e folosită mai ales ca armă politică. Pentru o parte a dreptei americane, amplificată de voci influente precum Elon Musk, născut în Africa de Sud, „genocidul albilor” se potrivește cu un discurs mai larg despre victimizarea albilor. Pretoria, la rândul ei, poate prezenta presiunea americană drept amestec în afacerile interne, într-un moment în care guvernul de coaliție are nevoie de unitate. Probleme reale, precum lipsa de siguranță din zonele rurale, poliția ineficientă sau reforma funciară blocată de decenii, riscă să rămână nerezolvate cât timp dezbaterea e dominată de un termen pe care datele nu îl susțin.
Sursă text și foto: BBC News — articolul original