Nu orice renovare scumpă se regăsește în prețul casei. Unele lucrări făcute pentru confortul propriu pot chiar să scadă valoarea locuinței la vânzare și să îndepărteze cumpărătorii. Aceștia nu se uită doar la cât de frumos arată casa. O compară cu alte locuințe din zonă și calculează și cât i-ar costa să desființeze amenajările care nu li se potrivesc. Publicația americană The Spruce a trecut în revistă, împreună cu experți imobiliari, lucrările care fac cel mai des o proprietate greu de vândut.
Pe primul loc e sacrificarea unui dormitor. Poate deveni dressing, birou, sală de fitness sau o prelungire a livingului, iar rezultatul poate arăta impecabil și tot să tragă prețul în jos. Explicația e simplă: numărul de camere e unul dintre primele filtre din căutările online. O familie care are nevoie de trei dormitoare nu va deschide anunțul unei case cu două, oricât de spectaculos ar fi dressingul din dormitorul matrimonial. Același lucru se întâmplă când două camere sunt unite într-un spațiu mai larg. Proprietarul câștigă confort, dar își micșorează singur lista de posibili cumpărători. Specialiștii citați spun că majoritatea clienților ar alege o casă cu trei dormitoare și dulapuri obișnuite în locul uneia cu două dormitoare și un dressing uriaș. Soluția prudentă e să nu faci nimic ireversibil. Biroul sau camera de hobby se pot amenaja cu mobilier ușor de scos, păstrând ușa și configurația camerei, ca spațiul să poată fi prezentat oricând din nou ca dormitor.
La fel de înșelătoare e transformarea garajului în dormitor, birou sau loc de relaxare. Pare o cale ieftină de a câștiga suprafață locuibilă, dar mulți cumpărători vor garajul pentru mai mult decât parcare. Îl folosesc pentru depozitare, pentru a feri mașina de iarnă și, tot mai des, pentru a încărca o mașină electrică. Pe măsură ce crește numărul acestor mașini, un garaj funcțional ar putea conta tot mai mult în ochii cumpărătorilor. În plus, o cameră făcută dintr-un garaj rar e la fel de bună ca una proiectată de la început pentru locuit. Apar probleme cu izolația, lumina naturală, ventilația sau diferențele de nivel ale pardoselii. Iar dacă lucrarea nu are actele necesare, pot apărea complicații la evaluare, la obținerea creditului și la vânzare.
A treia capcană e bucătăria de lux. Banii puși în blaturi din piatră naturală și electrocasnice premium nu se întorc automat în prețul casei. Valoarea unei proprietăți ține de suprafață, stare, amplasare și de prețurile la care s-au vândut locuințe asemănătoare din vecinătate. Dacă apartamentele din cartier se vând într-un anumit interval de preț, finisajele foarte scumpe nu vor ridica prețul cu zeci de mii de euro. Un cumpărător dintr-o zonă cu prețuri medii poate aprecia dotările, dar e posibil să nu vrea să le plătească la valoarea lor. Asta înseamnă „supra-renovare”: proprietarul bagă în casă mai mulți bani decât poate recupera. Înainte de a începe lucrarea, merită verificate prețurile locuințelor similare vândute recent în zonă și cerută părerea unui evaluator sau a unui agent imobiliar care cunoaște cartierul. Bugetul trebuie raportat la cât valorează realist proprietatea, nu doar la gusturile proprietarului.
Pe listă apar și lucrările făcute pe cont propriu. Economia la manoperă poate costa scump la vânzare dacă intervențiile la instalațiile electrice, la cele sanitare sau la structura clădirii sunt prost executate. O instalație improvizată sperie cumpărătorul, care o vede ca pe un risc și o cheltuială viitoare, și aproape sigur va cere o reducere de preț. Concluzia e aceeași pentru toate aceste lucrări: o casă se renovează pentru cei care locuiesc în ea, dar orice modificare permanentă ar trebui gândită și din perspectiva celui care o va cumpăra într-o zi.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original