Un consiliu local din Saxonia a interzis „pietrele de poticnire”, micile plăci de alamă care amintesc, pe trotuarele din toată Europa, de victimele Holocaustului. Decizia vine din Heidenau, un oraș de lângă Dresda, și a trecut cu voturile Alternativei pentru Germania (AfD) și ale Uniunii Creștin-Democrate (CDU). Este o hotărâre locală, dar a ajuns rapid o problemă națională. Pe de o parte, arată că extrema dreaptă poate impune o politică de memorie. Pe de altă parte, confirmă încă o dată că partidul cancelarului Friedrich Merz are tot mai multe fisuri în refuzul de a colabora cu AfD.
Filialele locale ale celor două partide au motivat moțiunea prin respect față de victime: trecătorii ar „merge peste sau chiar ar călca pe numele” celor uciși. Ca alternativă, au propus ca viitoarele comemorări ale Holocaustului să aibă loc la monumentul din cimitirul din nordul orașului. Criticii spun că tocmai aici e problema. Stolpersteine au fost gândite ca să te oprească din drum, în fața casei în care a trăit cineva deportat, nu ca să mute memoria într-un loc aflat la marginea orașului, unde ajungi doar dacă vrei. Proiectul a fost pornit în anii ’90 de artistul german Gunter Demnig. Fiecare cub, cu latura de aproximativ 10 centimetri, poartă numele unei persoane, data deportării și locul unde a murit. Până acum au fost montate circa 116.000 de plăci în 31 de țări, cele mai multe în Germania.
Una dintre cele mai puternice reacții a venit de la cineva care nu apără necondiționat proiectul. Charlotte Knobloch, supraviețuitoare a Holocaustului și președinta unei asociații evreiești din Bavaria, a declarat pentru Funke Media Group că decizia de la Heidenau este „calea complet greșită”. Knobloch a spus că, personal, nu susține conceptul Stolpersteine. A insistat însă că o comemorare descentralizată, „care nu este alungată din spațiile publice”, rămâne esențială pentru cultura memoriei din Germania. Comitetul Internațional Auschwitz a mers mai departe și a numit scandaloasă susținerea moțiunii de către CDU.
Pentru AfD, votul se potrivește cu o linie mai veche. Partidul contestă de mult felul în care Germania își asumă crimele regimului lui Adolf Hitler. În Saxonia-Anhalt, unde AfD tocmai a obținut cel mai bun rezultat din istoria sa la alegerile regionale, un lider important al partidului și-a rezumat viziunea despre predarea istoriei în școli prin formula „mai mult Bismarck – mai puțin Hitler”. La nivel federal, serviciul german de informații interne a catalogat partidul drept organizație extremistă de extremă dreapta, deși această încadrare este acum reanalizată. Mai mulți membri ai AfD au fost, la rândul lor, acuzați de extremism.
Pentru CDU, miza e mai mare decât câteva plăci de alamă. „Brandmauer”, adică „zidul de protecție”, este înțelegerea nescrisă prin care partidele tradiționale nu cooperează cu AfD. Scopul lui a fost să țină extrema dreaptă departe de decizii și să-i limiteze ascensiunea. De fiecare dată când o filială locală votează alături de AfD, zidul pierde din credibilitate. Momentul e prost pentru Merz, care se confruntă deja cu o criză după rezultatele slabe ale partidului la recentele alegeri regionale. Conducerea CDU are de ales: fie sancționează filiala din Heidenau și riscă o ruptură cu baza din estul țării, fie tolerează votul și lasă impresia că regula funcționează doar la Berlin.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original