Donald Trump a mai urcat o treaptă în jocul simbolic din jurul Strâmtorii Ormuz. Președintele american a publicat pe Truth Social o hartă pe care una dintre cele mai importante rute petroliere ale lumii apare sub numele „TRUMP STRAIT”. Imaginea nu are niciun text explicativ, dar momentul spune destul. Potrivit Times of Israel, postarea a apărut la aproximativ o jumătate de oră după ce s-a aflat că liderul de la Casa Albă ar fi respins propunerea Iranului pentru o încetare a focului de șapte zile.
Contextul face ca gestul să fie mai mult decât o provocare pe rețelele sociale. Presa americană scrie că Trump plănuiește să reia atacurile asupra Iranului după alegerile de la jumătatea mandatului, din noiembrie. Calculul pare limpede: o escaladare militară chiar înaintea votului ar fi riscantă pe plan intern, mai ales cu prețurile la energie deja crescute. Până atunci, Washingtonul păstrează presiunea prin blocada navală și prin mesaje care transmit că nu se grăbește spre un compromis. Harta cu „Strâmtoarea Trump” intră exact în această strategie.
Ideea nu e nouă. La începutul lui septembrie, Trump își întreba urmăritorii dacă n-ar fi cazul ca strâmtoarea să-i poarte numele, pe motiv că Statele Unite o controlează acum. „Acum că deținem controlul asupra acesteia, ar trebui să redenumim Strâmtoarea Ormuz Strâmtoarea Trump?”, scria el atunci. A urmat o hartă pe care zona era prezentată drept „nou teritoriu american”. De data aceasta nu mai pune nicio întrebare: numele apare direct pe hartă, ca un fapt împlinit.
Teheranul a încercat între timp să deschidă o cale de negociere. Ministrul de Externe Abbas Araghchi a trimis, prin intermediari din Qatar, un plan care prevede redeschiderea strâmtorii în șapte zile și reluarea discuțiilor despre programul nuclear. Condițiile sunt însă mari: ridicarea blocadei navale americane, eliminarea sancțiunilor asupra exporturilor iraniene de petrol și o încetare a focului care să includă și Libanul. Pentru administrația Trump, care vrea să arate că are controlul, un asemenea pachet seamănă mai degrabă cu o cedare decât cu un acord.
Miza economică e uriașă. Înainte de războiul început la sfârșitul lui februarie, cam o cincime din transporturile comerciale de petrol ale lumii treceau prin Ormuz. Blocajele au împins în sus prețurile energiei, iar traficul naval este și acum mult sub nivelul de dinainte de conflict. Trump susține că dependența de strâmtoare va scădea datorită conductelor și rutelor terestre alternative. „Strâmtoarea Ormuz nu mai este ceea ce era”, declara el luna aceasta.
Realitatea din teren arată însă cât de fragile sunt aceste alternative. Arabia Saudită are o conductă care duce țițeiul din estul țării până la Marea Roșie, dar a fost închisă temporar în această lună după un atac cu drone. Emiratele Arabe Unite își trimit petrolul spre portul Fujairah, la Golful Oman, și construiesc noi rute ca să ocolească strâmtoarea. Astfel de soluții pot atenua șocul, dar nu pot înlocui peste noapte o cale prin care trecea o cincime din petrolul lumii. Oricum s-ar numi pe hărțile de la Casa Albă, Ormuzul rămâne deocamdată locul în care se decide prețul energiei.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original