Alexandru Rogobete cere public plecarea lui Horațiu Moldovan de la conducerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Acuzația lui este că noul program de guvernare păstrează o logică pe care o numește „falimentară”, adică finanțarea spitalelor după câte paturi sunt ocupate și după volumul serviciilor raportate. Disputa nu e doar una între persoane. De răspunsul la această întrebare depinde cât mai rezistă multe spitale mici din țară: cum măsori performanța unui spital și cine plătește pentru capacitatea lui de rezervă?
Rogobete și-a publicat poziția pe Facebook, pe un ton direct: „Acest om trebuie să plece urgent din fruntea CNAS.” Argumentul central e la fel de tranșant. „Un spital nu este un hotel”, scrie el, iar gradul de ocupare al paturilor nu spune nimic despre calitatea actului medical. Un pat liber poate fi exact capacitatea de care e nevoie la un accident cu multe victime, la o urgență sau în vârful sezonier al unei epidemii. Iar un spital mic, chiar dacă are mai puțini pacienți, poate fi singurul punct de sprijin pentru o comunitate întreagă.
Cea mai serioasă critică privește mecanismul care s-ar putea declanșa dacă banii urmează strict activitatea. Rogobete îl descrie ca pe un cerc vicios: mai puțini pacienți aduc finanțare mai mică, finanțarea mai mică înseamnă mai puțin personal, mai puțin personal înseamnă mai puține servicii. La final, tocmai această scădere ajunge să fie folosită drept argument pentru închiderea spitalului. Ca alternativă, el propune ca performanța să fie judecată după rezultatele medicale, accesul pacienților, siguranța lor, complexitatea cazurilor tratate și calitatea îngrijirii.
Ce a stârnit reacția sunt reformele din 2026. Acestea prevăd adaptarea numărului de paturi la nevoile populației, extinderea ambulatoriului și a spitalizării de zi, dar și schimbări în modul în care sunt finanțate spitalele. Ministerul Sănătății a susținut că scopul este folosirea mai eficientă a resurselor, fără ca pacienții să piardă accesul la îngrijire. Pe hârtie, direcția e greu de contestat, pentru că mutarea cazurilor simple din spital în ambulatoriu e o recomandare veche în sistemele europene. Problema apare la punerea în practică. Într-un context bugetar tensionat, „eficiența” poate deveni ușor un nume mai frumos pentru tăieri. Rogobete exact asta sugerează când vorbește despre „aceeași gândire de tăieri, ambalată într-un program nou”.
Mesajul lui atinge și o zonă pe care documentul de guvernare, spune el, o lasă descoperită: oamenii din spitale. Întreabă unde sunt protejarea veniturilor medicilor și asistenților, plata corectă și reorganizarea gărzilor, o strategie de retenție a personalului și soluții pentru specialitățile deficitare și pentru tinerii care termină rezidențiatul. Concluzia lui e scurtă: „Nimic concret.” Rămâne de văzut dacă atacul va avea urmări politice. Poziția lui Moldovan depinde de sprijinul coaliției, nu de o postare pe Facebook. Dezbaterea deschisă de Rogobete va reveni însă de fiecare dată când un spital mic va fi pus în fața unei decizii de restructurare.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original