La sfârșitul lunii iunie 2026, în Maramureș erau 695 de copii separați de părinți și aflați sub o măsură de protecție, iar cea mai frecventă cauză a fost abuzul și neglijarea, invocate în 292 de cazuri. Cifrele provin de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Maramureș și au fost preluate de presa locală.
După abuz și neglijare, urmează dizabilitatea părinților, într-un total de 77 de cazuri, dispariția lor (46) și sărăcia (44). În 17 situații, copiii au rămas fără părinți din cauza decesului acestora. Nu toți cei 695 sunt, așadar, orfani: mulți au părinți în viață, dar separarea a fost considerată necesară pentru siguranța lor.
Majoritatea trăiesc într-un cadru familial. 304 copii se află la asistenți maternali, 237 în grija rudelor, iar 21 la alte familii sau persoane. Alți 121 beneficiază de servicii rezidențiale ale DGASPC Maramureș, iar 12 sunt în centre administrate de organizații private autorizate.
Poate cel mai greu de ignorat este cât durează separarea. Copiii aflați la asistenți maternali stau departe de părinți, în medie, 60 de luni, adică cinci ani, iar cei din grija rudelor 65 de luni. Cu alte cuvinte, pentru mulți dintre ei nu e o soluție de câteva săptămâni, ci o parte importantă din copilărie.
Reprezentanții DGASPC spun că măsurile se stabilesc individual, în funcție de situația fiecărui copil, cu accent pe păstrarea legăturilor familiale și pe reintegrare, atunci când condițiile permit asta în siguranță. Datele publicate lasă însă întrebări fără răspuns: nu se știe câți copii au revenit în familii în cursul acestui an, câte familii au primit sprijin pentru a evita separarea și nici cum a evoluat numărul cazurilor față de anii trecuți. Fără aceste repere, e greu de spus dacă sistemul reușește să readucă copiii acasă sau doar să-i protejeze, iar miza rămâne și prevenția: ca separarea să nu se ajungă acolo unde poate fi evitată.
Sursă text și foto: eMaramureș — articolul original