Aproape 70% dintre locuințele din județul Caraș-Severin se încălzesc iarna cu lemne, la fel ca mai bine de jumătate dintre instituțiile publice, într-un an în care, la nivel național, peste jumătate din case depind încă de lemn sau de combustibili fosili. Rețeaua de gaz metan acoperă doar o parte mică din teritoriu, iar mii de familii, inclusiv din blocuri, își țin viața de iarnă legată de un stoc de lemne.
Gazul ajunge în orașele Oțelu Roșu, Caransebeș și Reșița, plus în câteva localități din nordul județului, străbătute de conducta venită din Transilvania, care se oprește la Reșița. În rest, în toate comunele și în cartiere întregi de blocuri din Anina, Oravița, Băile Herculane și Moldova Nouă, căldura vine din sobe. Nu există nici încălzire centralizată cu apă caldă la nivelul județului, deci nici un CET care să preia sarcina.
Cazul cel mai vizibil este Anina, oraș la aproape 600 de metri altitudine, unde gazul metan nu a existat niciodată. Aici, la parterul aproape oricărui bloc găsești magazii de lemne, iar sub balcoane sunt depozitate stive. Unii locatari de la etajele de sus au montat la fereastră un troliu cu care urcă lemnele direct pe balcon și de acolo în apartament. Caloriferele au fost înlocuite cu sobe de teracotă.
Se ajunge astfel la un ritual zilnic: în fața blocurilor, oamenii despică surcele pentru focul din sobe. La Anina, focul arde aproximativ opt luni pe an, ceea ce face din lemne nu o alegere, ci o necesitate de buget și de climă. Pentru gospodăriile cu venituri mici, costul și efortul depozitării și al cărării lemnelor cântăresc greu, mai ales pentru vârstnici, iar ardere pe scară largă în orașe vine și cu o problemă de calitate a aerului în sezonul rece.
Sursă text și foto: Info CS — articolul original