Energia electrică se tranzacționează în România, și implicit în Caraș-Severin, la prețuri mai mari decât în mare parte din Europa de Vest, iar diferența se vede în cotațiile en-gros din această vineri, 16 octombrie 2026. Cauzele se adună: gazele naturale au revenit la cele mai ridicate niveluri din decembrie 2022, apa Dunării e la minime istorice, iar rețelele transfrontaliere nu pot aduce suficientă energie ieftină în regiune.
Datele, citate de publicația grecească Capital.gr, arată că sud-estul continentului duce cele mai mari scumpiri. Joi, 16 octombrie, prețul a ajuns la 234,67 euro pe megawatt-oră (MWh) în Serbia, cu 3% mai mult decât în ziua precedentă. Austria a avut 223,28 euro/MWh (+7%), Slovenia 222,15 euro/MWh (+4%), iar Elveția 216,25 euro/MWh. Pentru comparație, Germania era la 174,03 euro/MWh, Franța la 191,12, Belgia la 197,82, Spania și Portugalia la 186,44, iar Polonia la 136,60.
Gazele sunt primul vinovat. Contractele pentru noiembrie la hubul european TTF s-au închis luni, 13 octombrie 2026, la 84,3 euro/MWh, în urcare cu 3,5%, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al temerilor legate de transportul de gaze lichefiate. Toamna adaugă presiune: zilele scurte și vremea schimbătoare reduc producția din surse regenerabile, iar centralele termice rămân mai des singura soluție de echilibrare, așa că orice scumpire a gazelor se transmite direct în prețul angro.
Al doilea factor e seceta prelungită din bazinul Dunării. La Oryahovo, în Bulgaria, nivelul apei a coborât la -133 de centimetri față de reperul local, cel mai scăzut din 1941. Bazinul acoperă peste 800.000 de kilometri pătrați, se întinde pe teritoriul a 19 țări și găzduiește hidrocentrale cu o putere totală de circa 30 GW, a căror producție scade odată cu apele. Mai mult, debitul mic poate îngreuna răcirea instalațiilor nucleare și termice. Centralele de la Cernavodă și de la Kozlodui se confruntă cu dificultăți operaționale, ceea ce subțiază oferta exact când cererea de import crește.
Contrastul cu nordul Europei e izbitor: 28,74 euro/MWh în Finlanda și între 28 și 45 de euro în Suedia. Explicația ține de infrastructură. Deși piața e oficial unică, liniile de interconectare nu au mereu capacitatea de a muta energia ieftină din zonele cu surplus spre cele deficitare. Când mai multe state din sud-est caută importuri în același timp, rețelele se saturează, iar prețurile locale sar disproporționat. Pentru consumatori, miza e mai largă decât o cotație zilnică: securitatea energetică a regiunii depinde acum de gaze, de vreme și de investiții în rețele, nu doar de câtă energie se produce.
Sursă text și foto: Realitatea de Caraș-Severin — articolul original