Statul român va avea nevoie anul viitor de mai puțini bani împrumutați decât se estima: necesarul brut de finanțare coboară la 239 de miliarde de lei, de la 278 de miliarde. Explicația, potrivit lui Ștefan Nanu, directorul general al Trezoreriei Statului, este execuția bugetară. Aceasta a ieșit „dincolo de așteptări”. Anunțul, făcut la conferința ZF Piața de Capital 2026, contează dincolo de cifre. Pentru o țară care se împrumută scump și se află sub amenințarea unei retrogradări la categoria „junk”, fiecare miliard care nu mai trebuie cerut piețelor reduce presiunea pe dobânzi și dă argumente în discuțiile cu agențiile de rating.
Nanu a respins ideea că datoria României ar deveni nesustenabilă. Stocul datoriei este în jur de 60% din PIB, în timp ce media europeană se situează între 80% și 84%. Problema nu este volumul, ci prețul. Costurile cu dobânzile au urcat la 3% din PIB. Alte state plătesc 4% sau 4,5%, a recunoscut oficialul, dar acestea „se împrumută super bine, mult mai ieftin decât noi”, ajutate și de piețe mai adânci. Pentru ca România să ajungă la randamente comparabile, „trebuie să livrăm niște lucruri”, a spus Nanu. A invocat și istoricul recent: deficite de peste 6% menținute ani la rând. Este, practic, o recunoaștere că reducerea costului finanțării depinde mai puțin de Trezorerie și mai mult de disciplina fiscală a guvernelor.
O schimbare mai puțin vizibilă, dar importantă, are loc în structura celor care cumpără titlurile de stat. Ponderea investitorilor nerezidenți la licitații a scăzut de la 26% în 2023 la aproape 17%. Golul a fost acoperit în mare parte de fondurile de pensii, care au urcat de la 24% la 30%. Băncile au rămas relativ stabile, în jurul a 40%. Cea mai spectaculoasă creștere a venit însă de la populație. Dacă se adună emisiunile de retail cu piața interbancară, investitorii individuali ajung la aproximativ 14%.
Directorul Trezoreriei vede în această diversificare un atu pe care îl apreciază și agențiile de rating. O bază locală solidă înseamnă că statul poate absorbi datorie fără să depindă de apetitul, adesea volatil, al capitalului străin. Retail-ul are în plus un comportament aparte: nu vinde în panică. În cazul titlurilor Tezaur, singurul cumpărător posibil este chiar Trezoreria. Doar Fidelis se tranzacționează pe piață. „Nu ai sell-off pe retail”, a rezumat Nanu, adăugând prudent: „Deocamdată”. Reversul merită totuși menționat. Dobânzile atractive care au adus populația în titluri de stat sunt tocmai costul ridicat de care se plânge statul.
Pe partea de randamente, Nanu a pus scumpirea finanțării românești într-un context global. Randamentele au crescut cu 20–40 de puncte de bază inclusiv pe piețele de referință, la titlurile americane, germane și japoneze. Regional, România se încadrează în tablou. Polonia s-a corectat cam în aceeași măsură, pe fondul unui deficit estimat la 7% atât anul acesta, cât și anul viitor, iar Ungaria are și ea dezechilibre bugetare. Oficialul a admis însă că la București s-a adăugat incertitudinea politică. Riscul de retrogradare sub pragul investițional apasă pe o parte dintre investitori. Între „investment grade” și „junk” este, în cuvintele sale, „un cliff mare”.
Mesajul Trezoreriei are deci două fețe. Pe de o parte, cifrele de execuție și reducerea necesarului de finanțare arată că ajustarea fiscală începe să producă efecte. Pe de altă parte, costul la care se împrumută România va scădea abia când piețele vor fi convinse că ajustarea nu e o excepție de un an. Vor avea nevoie de deficite coborâte sustenabil și de o stabilitate politică pe care ultimele luni nu au garantat-o.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original