În noiembrie 1988, o muncitoare de 28 de ani de la Fabrica de tricotaje din Sângeorz-Băi a părăsit România ascunsă într-un compartiment secret al remorcii unui TIR, între baloturi de cămăși produse chiar în fabrica unde lucra. Povestea, aflată în dosarele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arată cât de departe mergeau doi oameni pentru a fi împreună într-un regim care le interzicea asta.
Totul a pornit în 1987, când tânăra l-a cunoscut pe un șofer de TIR galez, cetățean britanic, venit în oraș să încarce marfă pentru export. Relația a evoluat repede, iar după un an cei doi au depus actele de căsătorie. Pentru autoritățile comuniste, o legătură cu un occidental însemna un risc de securitate, așa că cuplul a fost supus unui an de hărțuieli și presiuni. La capăt, Consiliul de Stat le-a respins cererea.
Fără nicio cale legală, au ales-o pe cea periculoasă. Logodnicul a amenajat în remorcă un spațiu ascuns, iar camionul a trecut granița fără ca vameșii sau grănicerii să observe pasagerul clandestin. Dacă ar fi fost prinsă, tânăra risca ani grei de detenție sau muncă silnică la locul de muncă.
Cel mai surprinzător este cât timp a durat până să se afle. Securitatea din Bistrița-Năsăud nu a bănuit nimic luni la rând. Abia în martie 1989 cazul a ajuns în presa internațională: ziarul britanic The Sun a publicat povestea, iar BBC a preluat-o imediat. Atunci au realizat autoritățile de la București că femeia lipsea de aproape jumătate de an.
Urmările au căzut asupra celor care trebuiau să țină zona sub observație. Ofițerul responsabil de acoperirea informativă avea informații despre intențiile cuplului, dar nu a intervenit la timp și a primit 5 zile de arest. Superiorul său ierarhic a fost sancționat pentru lipsa unui control eficient. Într-o epocă în care Securitatea părea să știe totul, povestea de la Sângeorz-Băi rămâne una dintre puținele victorii ale unor oameni obișnuiți împotriva ei.
Sursă text și foto: Gazeta de Bistrița — articolul original