Arborii din pădurile românești se marchează și astăzi cu ciocanul, la fel ca în urmă cu sute de ani, deși Codul Silvic nou, adoptat în decembrie 2024, a modernizat în schimb urmărirea transporturilor de lemn. Critica vine de la Direcția Silvice Cluj, unde inginerul Traian Neag, coordonatorul Serviciului de Pază și Protecție, spune că sistemul actual nu oferă nicio garanție pe termen mediu și lung.
Legea prevede patru tipuri de ciocane, fiecare cu altă amprentă și alt rol. Cel rotund marchează arborii destinați exploatării, pe picior, la baza cioatei sau pe o rădăcină. Cel pentagonal e folosit de personalul ocoalelor silvice pentru arborii tăiați ilegal, iar cel triunghiular îi aparține Gărzii Forestiere, tot pentru tăieri ilegale. Amprenta pătrată delimitează suprafața parchetelor scoase la exploatare și traseele de scos-apropiat.
Problema, explică Neag, e că amprenta nu rezistă timpului. Factori fizici și biologici o alterează, iar un semn șters sau deformat poate pune sub semnul întrebării inventarierea arborilor, adică tocmai verificarea de care depinde descoperirea tăierilor ilegale.
Contrastul cu restul sistemului e evident. Transportul și trasabilitatea lemnului sunt monitorizate prin SUMAL, aplicația care centralizează actele de punere în valoare (APV), locațiile de încărcare a transporturilor și datele aferente. APV-urile pornesc de la marcările făcute pe parcursul întregului an cu dispozitive mobile, iar în acel moment se culeg și coordonatele GPS ale arborilor propuși pentru tăiere. Practic, hârtia și lemnul sunt urmărite digital, dar arborele în sine rămâne marcat cu metal și lovitură.
Soluții există, crede specialistul clujean, iar România nu ar trebui să le inventeze de la zero. Ar putea prelua modele din țările vest-europene: grefa cu senzori, cipurile sau vopseaua fluorescentă aplicată cu spray. Deocamdată însă, Codul Silvic nu le-a introdus, iar ciocanul rămâne instrumentul legal al pădurarului, inclusiv în pădurile județului Cluj.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original