Corinna Schumacher își controlează lacrimile doar când cei din jur o pot vedea. Soția lui Michael Schumacher, care de aproape 13 ani ține lumea departe de starea fostului campion, a acceptat să vorbească într-un nou documentar Netflix despre începuturile carierei pilotului german. A spus puțin, dar suficient cât să se înțeleagă cât de greu îi este familiei: de fiecare dată când aude la radio, în mașină, o anumită melodie, plânge fără să afle nimeni.
Melodia este „Rush Rush”, a Paulei Abdul. Era „piesa lor” pe vremea când relația cu Michael abia începea. „Era melodia noastră pe atunci. Când o aud astăzi și sunt în mașină, plâng pe ascuns”, a povestit Corinna. Ce spune de fapt mărturia ei e simplu: pentru ea, Schumacher nu e o legendă a motorsportului care a dispărut din viața publică, ci omul alături de care a trăit o poveste care s-a rupt brusc.
Nu toate amintirile sunt însă triste. Din anii în care Schumacher ajunsese una dintre cele mai cunoscute figuri de pe planetă, Corinna a scos la iveală și un episod amuzant. Pilotul primea mii de scrisori de la fani, iar una dintre admiratoare, pe nume Jutta, îi scria mereu, uneori trimițând în plic și lenjerie intimă. În loc să se simtă stânjenit, Michael a făcut din asta o glumă între ei. „Haide, Jutta!” ajunsese o expresie pe care o folosea des, în joacă, a spus soția lui.
Documentarul se oprește la perioada care l-a făcut pe Schumacher un nume uriaș. Primul titlu mondial a venit în 1994, după un sezon cu multe momente tensionate, iar al doilea în 1995. A urmat transferul la Ferrari, unde a construit una dintre cele mai dominante ere din istoria Formulei 1: cinci titluri la rând, între 2000 și 2004, șapte în total. Tocmai de aceea contrastul cu ce a urmat este atât de dureros. Pe 29 decembrie 2013, un accident de schi în Alpii francezi i-a schimbat viața pentru totdeauna.
De atunci, familia a păstrat o tăcere aproape totală, iar Corinna a repetat mereu același lucru: ce se întâmplă în casa lor rămâne acolo. Nici acum nu renunță la această regulă. Nu spune nimic despre starea de sănătate a soțului ei. Vorbește doar despre trecut, despre amintiri pe care le poate împărtăși fără să-l expună. Și poate că acesta e cel mai bun portret pe care îl putea face: nu al pilotului care părea de neînvins, ci al bărbatului pe care l-a iubit și pe care, în fond, continuă să-l protejeze.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original