Turcia va interzice, începând cu 1 noiembrie 2026, accesul copiilor sub 15 ani la rețelele sociale și va obliga platformele să renunțe la funcțiile care creează dependență. Măsura, anunțată în contextul în care tot mai multe state caută modalități de a proteja minorii în mediul online, readuce în discuție o dilemă veche: se rezolvă problema prin interdicție sau prin educație?
Riscurile pe care autoritățile încearcă să le limiteze sunt cunoscute: hărțuirea cibernetică, tulburările de somn și dependența de ecrane. Specialiștii din mai multe domenii nu sunt însă de acord asupra soluției, iar psihologii citați de Radio România Cluj spun că o interdicție, singură, nu aduce neapărat un beneficiu în relația dintre părinte și copil.
Psihologul Doina Brașoveanu susține că nu există o rețetă universală. În opinia ei, varianta cea mai potrivită în cazul adolescenților este negocierea: tinerii au nevoie de reguli, dar, pe măsură ce cresc, vor să conteze în deciziile care îi privesc. Părintele poate cere și părerea adolescentului, chiar dacă hotărârea finală îi aparține.
Mai important decât limitarea accesului ar fi, spune psihologul, ca adolescentul să primească o educație minimă despre riscuri. Trebuie să înțeleagă ce înseamnă un mesaj trimis de pe telefon sau o fotografie expediată unui grup de prieteni și faptul că, după trimitere, nu mai poate controla ce se întâmplă cu ea.
După această etapă, spune specialista, copilul poate fi lăsat în lumea virtuală, pentru că este lumea lui. Părinții ar trebui însă să rămână atenți ca el să nu se expună mai mult decât ar fi cazul și să nu își asume riscuri pe care nu le poate înțelege și nu le poate duce.
Sursă text și foto: Radio Cluj — articolul original