Un banc cu polițiști și becuri, readus în discuție într-un editorial publicat sâmbătă, 10 octombrie 2026, devine pretextul unei critici dure la adresa stării învățământului românesc: autorul susține că școala așteaptă să se „rotească Pământul” ca să se reformeze, în loc să schimbe ceva de fapt. Textul este o opinie, nu o anchetă, iar concluziile aparțin exclusiv semnatarului.
Bancul invocat spune că, pentru schimbarea unui bec, ar fi nevoie de un singur polițist, care ține becul și așteaptă ca Pământul, despre care s-a aflat că se învârte, să îl înfileteze singur. Autorul îl mută din zona umorului polițienesc în cea a politicilor publice: același tip de așteptare pasivă ar caracteriza, spune el, și educația, și administrația, unde nivelul de trai ar trebui să crească tot de la sine, eventual prin reduceri de personal.
De aici pornește diagnosticul: analfabetismul funcțional s-ar extinde, iar oamenii citesc o informație, dar o interpretează după cum le convine, fără să înțeleagă ce scrie în ea. Autorul vede în asta și efectul unui ego exacerbat, în care fiecare are păreri despre orice, și al unei incapacități de a comunica. Mulți, susține el, nu mai citesc cărți și nu mai învață de la cei cu mai multă experiență, ci se lasă conduși de ce văd la televizor sau de instinct, fără filtre culturale și morale.
Sistemul de învățământ este descris ca fiind captiv într-o cușcă, într-un spațiu închis, unde aerul se răsuflă repede. Orice reformă anunțată, scrie autorul, se face „cu cărămizi vechi” și cu un mortar care își pierde repede calitățile. Fiecare echipă ministerială vine cu o inovație, dar niciuna nu duce nicăieri.
Ca exemplu, el amintește de un fost ministru al educației, pe care nu îl numește, care vorbea la o televiziune, la sfârșitul unei primăveri, despre un pachet integrat pentru o „Românie educată” și despre un „bacalaureat total diferit”. Autorul întreabă ironic dacă acesta e țelul educației: examenul în sine, camerele din sălile de bacalaureat, un an școlar mai scurt sau mai lung. Sursa se oprește aici, în mijlocul enumerării, așa că restul argumentației nu se cunoaște.
Sursă text și foto: Cuvântul Liber — articolul original