Deputații au votat ca gospodăriile din România să poată produce pentru consum propriu până la 200 de litri de țuică, pălincă sau alte distilate din fructe fără să plătească accize. Măsura, adoptată în Camera Deputaților, vizează exclusiv băutura făcută în curte, din prune, mere sau pere, nu producția industrială și nici vânzarea. Nu este însă clar din text dacă proiectul a trecut de toate etapele parlamentare, așa că forma finală a legii rămâne de urmărit.
Argumentul susținătorilor se vede ușor: e vorba de o tradiție veche, practicată în multe sate de zeci de ani, iar scutirea ar scoate din zona gri oameni care distilă oricum, fără să vândă nimic. Distincția dintre consumul propriu și comerț contează, și ea face diferența dintre o facilitate pentru gospodar și o portiță pentru afaceri nedeclarate.
Cifra, în schimb, atrage atenția. Dacă cei 200 de litri ar fi băuți într-un an de o familie cu doi adulți, ar reieși aproape șase păhărele de persoană, în fiecare zi. Evident, nimeni nu consumă așa, pentru că o parte din țuică ajunge la musafiri, la nunți, botezuri, pomeni sau la tăiatul porcului. Plafonul arată totuși cât de generos a fost stabilit pragul față de un consum realist.
Mai rămâne o întrebare practică: cum se verifică respectarea limitei. Fără un mecanism clar de control, diferența dintre 200 de litri pentru casă și o cantitate care circulă mai departe devine greu de dovedit, iar bugetul poate pierde bani din accize. Pe de altă parte, statul nu a încasat probabil prea mult din distilatul făcut în curți, ceea ce face ca discuția să țină mai mult de semnalul transmis decât de venituri. Pentru gospodari, mesajul e simplu, iar pentru cei care se ocupă de sănătate publică, mai puțin liniștitor.
Sursă text și foto: Graiul Sălajului — articolul original