Zeci de elevi de clasa a VII-a de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Bistrița au aflat azi, la Sinagogă, cum arăta Holocaustul povestit de o familie care l-a trăit. Cu ocazia Zilei de Comemorare a Holocaustului, marcată ieri și astăzi și la Bistrița, copiii au aprins lumânări lângă monumentul dedicat victimelor, au păstrat un moment de reculegere și au vizitat lăcașul de cult.
Ghidul lor a fost Natalia Țigăuan, membră în Comitetul de Conducere al Comunității Evreilor Bistrița, care le-a vorbit despre propria familie. Din cei cinci membri ai ei, între care bunicii, mama, un frate și o soră, s-au mai întors acasă, la Bistrița, doar cele două surori. Ceilalți au murit la Auschwitz. Mama ei, după eliberare, cerea întruna pâine, pentru că lipsa hranei devenise o obsesie pentru mulți dintre supraviețuitori. „Nu exista niciun fel de identitate. Cei închiși acolo nu mai aveau nume, deveneau un număr tatuat pe mână, de care nu au mai scăpat până la moarte”, a povestit ea, vizibil emoționată.
Drama a început în județ în iunie 1944, când mii de evrei au fost scoși cu forța din case și închiși într-un ghetto improvizat pe Dealul Dumitrei Vechi, unde se află astăzi ferma pomicolă. Un extras din rechizitoriul procesului criminalilor de război de la Cluj-Napoca, rămas ca document al epocii, descrie ce a urmat: bărbații au fost separați de femei și percheziționați de jandarmi, detectivi și nyilaști din Bistrița, iar oamenilor li s-au luat aproape toate bunurile. Fiecăruia i-au rămas un rând de haine, două rânduri de lenjerie, două batiste, o pătură, o jumătate de kilogram de pâine și o găleată de apă pentru tot vagonul. Vagoanele au fost încuiate și ferecate cu sârmă ghimpată, iar trenurile au fost păzite de armata ungară până la Košice, apoi de Gestapo până la Auschwitz.
Evreii din nordul Transilvaniei au suferit alături de cei din întreg teritoriul Ungariei, pentru că cele 11 județe din regiune fuseseră cedate Ungariei prin Dictatul de la Viena, la 30 august 1940. Primele măsuri represive împotriva lor începuseră chiar din toamna acelui an.
„Este bine că Holocaustul, multă vreme ignorat din cărțile de istorie sau chiar contestat de unii, se studiază acum la școală. Asemenea atrocități nu trebuie să se repete”, a spus Natalia Țigăuan. Profesoara Florina Codorean, prezentă la eveniment împreună cu colega ei Dorina Bujor, a precizat că elevii studiază subiectul la Istorie, pe bază de studiu de caz, iar marcarea zilei a devenit tradiție în școală. Copiii au fost atenți și impresionați, a spus ea. Una dintre clase face cu ea și un curs de jurnalism școlar, iar elevii au primit tema de a scrie o știre despre eveniment pentru revista școlii.
Sursă text și foto: Bistrițeanul — articolul original