Benjamin Netanyahu și Javier Milei și-au făcut joi, la New York, schimb de complimente rar întâlnite în diplomație. Întâlnirea a avut loc în marja Adunării Generale a ONU și a fost prezentată drept o discuție despre cooperarea bilaterală și despre extinderea colaborării în securitate și economie în America Latină. Mesajul politic a fost însă mai important decât agenda. Liderul argentinian rămâne unul dintre cei mai apropiați aliați ai premierului israelian într-o perioadă în care Israelul pare tot mai izolat pe scena internațională. În același timp, acasă, rata sărăciei din Argentina a crescut la 32,3%.
Potrivit biroului premierului israelian, citat de Mediafax, Netanyahu i-a mulțumit lui Milei pentru „sprijinul său neclintit”. Formula „unul dintre marii lideri ai timpului nostru” a fost folosită în schimbul de laude dintre cei doi. Tonul spune destul despre relația dintre ei: Milei a făcut din apropierea de Israel un element central al politicii sale externe încă de la preluarea mandatului și nu a evitat gesturile simbolice, chiar și atunci când acestea l-au pus în contradicție cu o mare parte din America Latină.
Pentru Netanyahu, momentul contează. Adunarea Generală a ONU a devenit în ultimii ani o scenă pe care Israelul primește mai multe critici decât susținere. Un șef de stat care îl laudă public, pe coridoarele Națiunilor Unite, îi aduce o legitimitate de care guvernul său are nevoie. Pentru Milei, alianța cu Israelul face parte dintr-un pachet ideologic mai larg: aliniere fermă la Washington, discurs anti-stânga și ruptură față de linia diplomatică tradițională a Buenos Airesului.
Sublinierea cooperării „în America Latină” nu este întâmplătoare. Israelul caută de mult parteneri în regiune, unde guverne importante, de la Brazilia la Columbia, au avut poziții critice față de operațiunile sale militare. Argentina lui Milei poate deveni o poartă de intrare pentru proiecte de securitate și tehnologie. Rămâne de văzut dacă declarațiile se vor transforma în acorduri concrete sau vor rămâne la nivel de simbol.
Pe plan intern, imaginea e mai puțin strălucitoare. Creșterea ratei sărăciei la 32,3% le dă argumente criticilor lui Milei, care îi reproșează că programul de austeritate a fost plătit, în primul rând, de cei mai vulnerabili argentinieni. Președintele a mizat pe ideea că sacrificiile de acum vor aduce stabilitate mai târziu. Cifrele sociale îi pun însă la încercare răbdarea electoratului, iar aplauzele primite la New York nu schimbă nimic din socoteala de acasă.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original