Pe 28 și 29 septembrie 1935, episcopul Valeriu Traian Frențiu al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea târnosea noua biserică din Dumuslău, satul sălăjean care își sărbătorește acum, la 91 de ani distanță, unul dintre cele mai importante momente din istoria sa spirituală. Vechiul lăcaș de lemn, ridicat în 1792, nu mai făcea față unei comunități tot mai numeroase, iar demolarea lui și construcția unei biserici noi, de zid, în stil românesc, au fost posibile prin efortul financiar al sătenilor și al unor oameni care au înțeles rostul unei biserici dincolo de zidurile ei.
Printre cei care au susținut ridicarea noului lăcaș s-a numărat și prefectul Mihail Gurzău, el însuși fiu al comunei — un detaliu care arată cât de strâns legată era construcția de identitatea locală, nu doar de credință. Episcopul care a săvârșit târnosirea, Valeriu Traian Frențiu, avea să aibă un destin pe măsura vremurilor pe care le-a traversat: născut la Reșița în 1875, episcop de Lugoj din 1913, apoi la Oradea din 1922, a păstorit comunitatea până la moartea sa. Regimul comunist i-a curmat însă misiunea — arestat în 1948, după desființarea Bisericii Greco-Catolice, a murit în Penitenciarul Sighet pe 11 iulie 1952. Papa Francisc l-a beatificat la Blaj în 2019, alături de ceilalți episcopi greco-catolici declarați martiri.
Biserica pe care a sfințit-o în 1935 nu a dispărut odată cu el. Astăzi slujește comunității ortodoxe din Dumuslău, trecând peste schimbările de regim și peste decenii în care apartenența ei confesională s-a schimbat, dar nu și rolul central în viața satului.
Povestea de la Dumuslău se adaugă unui patrimoniu religios bogat al județului Alba și al Transilvaniei, unde multe dintre bisericile ridicate sau sfințite în perioada interbelică au supraviețuit demolărilor ideologice tocmai pentru că au rămas ancorate în comunitate. 91 de ani înseamnă, în acest caz, generații care au trecut pragul aceleiași biserici, iar memoria lor rămâne, așa cum arată și istoria episcopului martir Frențiu, mai greu de șters decât orice regim politic.
Sursă text și foto: Gazeta de Sălaj — articolul original