Depresia de după naștere nu le afectează doar pe mame. Datele prezentate de Direcția de Sănătate Publică Arad arată că, în România, prevalența depresiei postpartum indicată de studii este de 18,8%. Instituția raportează această cifră la bărbați: aproape 19 tați din 100. Media europeană este de 9,3%, deci practic jumătate. La femei, situația e și mai gravă: una din cinci trece prin această boală, iar până la jumătate dintre cazuri nu ajung niciodată să fie diagnosticate.
Avertismentul a venit în Săptămâna Conștientizării Depresiei Postpartum, între 25 septembrie și 1 octombrie. Potrivit DSP, aceasta este cea mai frecventă afecțiune mintală legată de naștere. Efectele ei se resimt în toată familia: atașamentul dintre mamă și copil poate avea de suferit, dezvoltarea cognitivă a sugarului poate fi afectată, iar relația de cuplu se poate destrăma. La nivel global, prevalența medie citată este de 17,22%. În țările în curs de dezvoltare, boala poate afecta una din trei femei. În ce privește tații, DSP estimează că aproximativ unul din zece dezvoltă depresie în primul an după nașterea copilului.
Diferența față de restul Europei e greu de pus pe seama întâmplării. Un tată care se prăbușește psihic după venirea pe lume a copilului rămâne, în societatea românească, un subiect despre care aproape nu se vorbește. Același stigmat explică de ce atâtea femei nu cer ajutor: le e teamă că vor fi judecate drept „mame rele”. Ajutorul specializat lipsește în multe locuri, iar psihoterapia costă. Astfel, mulți părinți ajung să-și ducă singuri problema până când ea devine o criză.
Medicii insistă pe o distincție importantă: depresia postpartum nu este același lucru cu „baby blues”. Acesta din urmă e o stare trecătoare, care durează cel mult două săptămâni și nu o împiedică pe mamă să funcționeze normal. Depresia apare în perioada perinatală și ține, de regulă, între trei și șase luni. Există însă cazuri în care simptomele ating puncte critice chiar și la patru ani după naștere. Semnalele de alarmă sunt tristețea profundă, furia, vinovăția, insomnia și pierderea interesului față de copil. În formele grave apar gânduri de autovătămare sau de a-i face rău copilului.
Riscul e mai mare pentru cei care au avut anterior episoade de anxietate și pentru cei care au trecut printr-o sarcină cu risc ridicat. Contează și violența domestică, lipsa cronică de somn și apartenența la grupuri vulnerabile: părinți adolescenți, părinți singuri sau familii care trec prin stres puternic ori au suferit pierderi în trecut.
Vestea bună este că boala se tratează, cu condiția să fie depistată la timp. DSP Arad le cere medicilor de familie să se implice. Screeningul se poate face cu chestionare simple, completate la prima vizită prenatală, apoi la patru-șase săptămâni și la trei-patru luni după naștere. Tratamentul poate include consiliere psihologică, grupuri de sprijin, schimbări ale stilului de viață și, la nevoie, medicamente compatibile cu alăptarea. Cu un astfel de tratament, aproximativ 80% dintre femei se recuperează complet. Pentru asta, însă, cineva trebuie mai întâi să pună întrebarea potrivită.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original