♦ Numeroase studii demonstrează că scăderea în greutate este direct asociată cu reducerea riscului de progresie şi dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2. Dacă mâncarea nu este nutritivă, nu conţine suficiente proteine, fibre şi grăsimi sănătoase, centrii de saţietate de la creierului nu sunt potoliţi, iar la scurt timp după masă apare din nou nevoia de a mânca, ceea ce favorizează probleme legate de greutate.
„Organismul are un program biologic de funcţionare. Nevoia reală de hrană, adică foamea adevărată, ar trebui să apară la anumite ore, la un anumit interval, de exemplu după 3-4 ore dacă persoana a avut o masă consistentă, cu o compoziţie corectă în farfurie“, a spus dr. Nicoleta Lupaşcu, medic primar în diabet, boli metabolice şi nutriţie.
Tot ce apare mai devreme de acest interval nu este foame reală, nu este o nevoie biologică a organismului. Are legătură, în schimb, cu poftele, cu fenomenul numit „food noise“, care reprezintă gândurile constante legate de mâncare, care apar chiar şi la scurt timp după terminarea unei mese. Acest fenomen este adesea rezultatul unor dezechilibre metabolice şi hormonale.
Medicul a subliniat că pe de o parte este vorba despre compoziţia incorectă a meselor, iar pe de altă parte alimentele sunt profund procesate, iar din acest motiv şi semnalele din organismul nostru devin denaturate. Mai exact, comunicarea pe axa intestin-creier şi hormonii care ar trebui să transmită semnalul că suntem sătui sunt complet dereglaţi, potrivit ei. Structura farfuriei trebuie să permită ca glicemiile să rămână stabile, fără creşteri bruşte (vârfuri de glicemie) înainte şi după masă.
În acest fel, nivelul de insulină rămâne stabil şi scăzut. Dacă nu avem un exces de insulină în organism, şansele de a depune grăsime viscerală sunt mici, metabolismul funcţionează în parametri optimi, iar riscul de diabet scade considerabil, potrivit ei. „Orice vârf de glicemie este periculos pentru organism.
Când glicemia creşte prea mult, zahărul se „lipeşte“ de celule prin procesul numit glicare. Acesta este fenomenul pe care îl măsurăm prin hemoglobina glicozilată (care reflectă media glicemiilor din ultimele 2-3 luni). Glicarea este un proces de denaturare care modifică celulele în mod ireversibil“.
Pe de altă parte, creşterile bruşte de glicemie declanşează o inflamaţie cronică în organism, care stă la baza unei sumedenii de alte boli. Numeroase studii demonstrează că scăderea în greutate este direct asociată cu reducerea riscului de progresie şi dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2. Când metabolismul este dereglat, apare insulino-rezistenţa.
Aceasta este o condiţie metabolică ce expune organismul la o serie de boli grave. „Noi o denumim sindrom metabolic, iar de la el pornesc diabetul, bolile cardiovasculare, inflamaţia cronică, demenţa, cancerele şi aşa mai departe. Cât timp în organism există un nivel crescut de insulină (esenţial pentru menţinerea insulino-rezistenţei), corpul va tinde să se îngraşe şi să depoziteze grăsime în zona de mijloc, adică pe abdomen“ În opinia medicului, un adult sănătos are nevoie, în general, de trei mese pe zi, fără gustări între acestea.
Pentru persoanele supraponderale sau cu obezitate, două mese bine structurate pot fi suficiente pentru a susţine necesarul energetic şi pentru a contribui la reglarea metabolismului. „Gustările nu sunt, de regulă, necesare la adulţi şi pot întreţine secreţia constantă de insulină, ceea ce îngreunează procesul de slăbire“. Din experienţa medicului, femeile sunt mai susceptibile la dezvoltarea dependenţei de alimente dulci şi procesate, în special adolescentele şi femeile cu vârste între 20 şi 30 de ani.
Food noise-ul este alimentat în principal de produsele hiperprocesate, bogate în zahăr şi ingrediente concepute pentru a stimula centrii plăcerii din creier, ceea ce favorizează consumul repetat şi excesiv.