Tot mai mulţi elevi din liceele agricole visează să devină antreprenori, iar această ambiţie, insuflată de profesori, este bună, dar trebuie să ţină cont de realitate. Înainte de a conduce o afacere, este nevoie de experienţă şi de stăpânirea unei meserii, mai ales într-un domeniu precum agricultura, unde greşelile costă şi pot duce la faliment, consideră Nicu Vasile, membru al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).
România are nevoie de profesionişti bine pregătiţi şi de o strategie naţională de dezvoltare, nu de antreprenori care pornesc la drum fără baza necesară – educaţia – şi ajung, în cele din urmă, în impas. „România, dintre cele 27 de ţări membre ale UE, este singura care nu are un departament de strategii naţionale. De aici pleacă toate celelalte lucruri.
M-am întâlnit cu liceeni de la clasa a IX-a la clasa a XII-a din licee agricole. Toţi doresc să fie antreprenori. Nu este un lucru rău, profesorii le insuflă această dorinţă de a fi antreprenori.
Dar n-ai cum să fii general dacă n-ai fost soldat. În primul rând, trebuie să fii profesionist în ceea ce faci. Că eşti laborant, că eşti tehnician, că eşti operator pe utilaje agricole, n-ai cum să fii antreprenor din prima.
Şi, pe urmă, ne mirăm de numărul falimentelor antreprenorilor din România. Trebuie să dezvoltăm acest departament de strategii naţionale. Chiar Franţa are acest departament de planificare multisectorială, pe termen lung, mediu şi scurt.
Cam aici este marea problemă“, spune Nicu Vasile, membru al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). După părerea lui, lipsa unei strategii naţionale, care ar trebui să pornească de la baza piramidei, adică de la educaţie, se vede şi în evoluţia agriculturii şi a industriei alimentare din România. El a menţionat că lipsa viziunii politice se vede în evoluţia industriei de procesare: dacă în 2004 aceasta era 23% din PIB-ul României, în 2024, două decenii mai târziu, ponderea a scăzut la doar 11%.
Astfel, multe lanţuri de producţie au fost relocate în alte ţări, odată cu locurile de muncă din industria produselor finite. Ca efect, importurile de produse agroalimentare au depăşit 10 miliarde de euro în 2025. În acest context, el susţine că profitabilitatea fermelor ar trebui analizată pornind de la criteriile de performanţă ale întregului sector agroalimentar, pentru că în acest moment agricultura românească are probleme de rentabilitate, iar fermierii, deşi reuşesc să obţină producţii bune, nu înregistrează profituri suficient de mari cât să acopere costurile.
„Care este politica naţională pe sectorul agroalimentar? România, dacă e să fim realişti, nu poate susţine mai mult de 100. 000 de entităţi antreprenoriale în acest domeniu.
Asta înseamnă cooperative, dar avem de lucrat pe partea de mediu asociativ. Săptămâna trecută chiar citeam despre o cooperativă din Danemarca care s-a asociat cu o cooperativă din Germania. Cifra de afaceri a celor două cooperative înseamnă peste 19 miliarde de euro.
Toată agricultura României nu produce atât. Toţi fermierii, cei peste 700. 000 de, nu aduc împreună 19 miliarde de euro în economie.
Aici este marea problemă şi vedem că irosim fondurile europene. Apoi, este greu să vorbeşti de procesare în România, când majoritatea cerealelor din România merg la export. Avem date statistice care ar trebui să ajute politicile economice de dezvoltare ale României, dar nu le folosim“, a mai spus Nicu Vasile.
El a mai spus că România exportă anual cereale şi oleaginoase în valoare de aproximativ 5 miliarde de euro, adică exportă şi subvenţia acordată producţiei acestor materii prime. Dincolo de subvenţie, agricultura românească depinde în mare măsură de importuri de inputuri agricole, întrucât România nu mai produce pesticide, îngrăşăminte şi nici utilaje agricole, precum combine. „În această perioadă discutăm de plafonarea preţurilor.
Normal, trebuia să discutăm despre filiera de produs.