Pomicultura locală are o problemă sistemică, iar pentru a încetini importurile de mere şi pere, care trec de 120 de milioane de euro anual, România trebuie să lucreze pe întregul lanţ: de la investiţii în livezi moderne, cu sisteme antiîngheţ şi antigrindină, până la asocierea micilor fermieri, care pot livra împreună cantităţi mai mari, şi susţinerea investiţiilor în depozitare. Iar pentru a rezolva problema pieţei de desfacere, România ar trebui să se uite mai atent la încurajarea lanţului scurt de aprovizionare a magazinelor, iar pentru producătorii cu o capacitate mai mare procesarea poate fi una dintre soluţiile prin care să dea valoare adăugată fructelor, într-o competiţie pe care producătorii locali o consideră inegală cu merele din import care ajung pe plan local cu preţuri foarte mici.
Aceasta este una dintre concluziile ediţiei din această săptămână a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania. Daniil Ionescu, preşedinte, Cooperativa Agricolă Frutis Voineşti: Asocierea o văd cumva o soluţie pentru cei mici, pentru că, având suprafeţe de 1-5 hectare, n-ai cum să fii competitiv. „România nu duce lipsă de potenţial agricol.
Problema este că trebuie să transformăm producţia agricolă într-un sistem comercial, de la livadă până la raft“, spune Daniel Moţoc, administrator al Livezii Natural din judeţul Braşov, care are o livadă cu peste 20 de hectare de meri şi patru de cireşi. El subliniază că Polonia, de unde România importă anual de circa 40 mil. euro, potrivit datelor de la World Bank analizate de ZF, a subvenţionat atât tratamentele, cât şi transportul sau ambalajele producătorilor de mere şi pentru că au şi reuşit să planteze suprafeţe mari au pornit din start cu un avantaj competitiv.
Datele Institutului Naţional de Statistică (INS) arată că importurile de mere, pere şi gutui ale României au trecut de 120 de milioane de euro în 2025. În ultimii zece ani, importurile au crescut cu 150%, potrivit datelor INS. În condiţiile în care exporturile României nu trec de 4 mil.
euro, Polonia exportă mere de peste 500 mil. euro anual. „Noi simţim destul de mult competiţia cu importurile pentru că luptăm să intrăm în hipermarketuri şi descoperim că avem nişte preţuri la care noi foarte greu reuşim să ne menţinem“, a mai spus Daniel Moţoc.
Livada Natural are un parteneriat cu Auchan din 2015. La rândul lui, Octavian Dan, fondator al Meraria, care are o livadă de circa 7 hectare în sistem superintensiv, spune că Polonia reprezintă principalul competitor pe piaţa merelor şi crede că România nu trebuie să facă dumping ca să aibă un preţ mai mic decât al merelor poloneze, ci trebuie să implementeze lanţul scurt de aprovizionare. Daniel Moţoc, administrator, Livada Natural: Noi simţim destul de mult competiţia cu importurile pentru că luptăm să intrăm în hipermarketuri.
„Lanţul scurt înseamnă 70 de kilometri în jurul punctului de producţie cu un singur intermediar, iar asta ne-ar permite să vindem, dacă statul ar obliga printr-un act normativ comercianţii să aplice lanţul scurt pentru un procent de 50% din marfa expusă. Asta pentru că noi nu avem acces la raft. Şi cât a funcţionat anterioara lege (51% produse româneşti – n.
red. ), lucrul a stat diferit, dar ea a fost abrogată pentru că s-a făcut o greşeală, atunci s-a vorbit despre produse româneşti. Or, asta este greşit.
Noi trebuie să vorbim despre lanţul scurt, adică, de exemplu, la Constanţa trebuie să vândă şi bulgarul care se încadrează în cei 70 de kilometri“, crede Octavian Dan. Meraria vinde merele către grădiniţele cu program prelungit din Oradea, către magazinele locale, dar şi procesează mere, producţia fiind livrată către patiserii şi HoReCa. Octavian Dan crede că statul ar trebui să echilibreze balanţa competitivităţii prin politici publice, iar fermierii trebuie să depăşească bariera culturală şi să se asocieze, iar statul să vină cu soluţii de a încuraja această asociere.