Peste 20.000 de profesori din România încă nu au primit prima de carieră didactică, deși termenul limită, 24 septembrie, a sosit. Ministerul Educației anunțase că plățile s-au deblocat după o întârziere de un an, însă pentru o bună parte dintre profesori anunțul nu s-a văzut și pe card. Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) a strâns numele celor rămași fără bani și a trimis listele atât Ministerului Educației, cât și Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, care gestionează finanțarea din fonduri europene.
Autoritățile pun problema pe seama digitalizării. Simion Hăncescu, președintele FSLI, a declarat pentru Jurnalul că aplicația Pluxee, prin care se fac plățile, nu a fost activă. Profesorii au mai trecut prin așa ceva: și salariile lor au întârziat de mai multe ori când softul care le calculează veniturile a funcționat prost. Cu alte cuvinte, platformele care ar fi trebuit să simplifice lucrurile au ajuns să le blocheze. Statul își plătește datoriile către profesori abia după ce tehnologia se hotărăște să meargă.
Primele semnale au venit de la un sindicat din județul Hunedoara. Acolo s-a făcut primul tabel cu profesorii neplătiți, iar apoi tabelul a fost completat la nivel național. Faptul că evidența a pornit de la sindicaliști, nu de la instituțiile care fac plățile, arată cât de puțin vede administrația din ce se întâmplă în propriile sisteme.
Blocajul de acum vine după trei ani cu probleme la aplicarea OUG nr. 58/2023, mai ales după prima acordare a bonusului. Din cauza unei greșeli de redactare, forma inițială a ordonanței nu permitea reportarea sumelor de la un an la altul și nici finanțarea anuală din fonduri europene. Eroarea a fost corectată până la urmă, iar banii din acest an au putut fi plătiți din fonduri europene. Prețul l-au plătit însă profesorii, care au așteptat un an întreg din cauza unei greșeli pe care n-au făcut-o ei.
Întârzierea înseamnă mai mult decât o neplăcere financiară. Prima nu a fost gândită ca un supliment la salariu. Rostul ei este dezvoltarea profesională: conferințe internaționale, workshopuri, întâlniri cu specialiști cunoscuți în educație. Participarea la astfel de evenimente costă mult, mai ales când invitații sunt nume mari din străinătate și când drumul și cazarea se plătesc separat. Puțini profesori și-ar permite asta din salariu. Un an fără acești bani a însemnat, pentru mulți, un an de oportunități pierdute. Asta ridică o întrebare legitimă despre cât de eficientă mai e o investiție în Educație care ajunge cu atâta întârziere.
Mai e o problemă, semnalată chiar de profesori. Ministerul a sprijinit doar cursurile de formare acreditate de el, deși ordonanța nu cere ca prima să fie folosită pentru cursuri cu diplomă. Actul normativ vorbește despre mijloace mai largi, inclusiv tehnice, prin care profesorii să se dezvolte și să afle noutățile din domeniu. Ministerul are acum de rezolvat două lucruri: să plătească rapid banii restanți celor peste 20.000 de oameni și să explice de ce a restrâns felul în care pot fi folosiți acești bani.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original