Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase FERMA DUTTON pe SkyShowtime Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Articole » Viziunea lui Grigore Antipa pentru Delta Dunării, actuală după mai bine de un secol, odată cu schimbările climatice / Apa și sedimentele, tratate ca resurse, iar comunitățile locale, implicate în administrarea Deltei Viziunea lui Grigore Antipa pentru Delta Dunării, actuală după mai bine de un secol, odată cu schimbările climatice / Apa și sedimentele, tratate ca resurse, iar comunitățile locale, implicate în administrarea Deltei 19 sept. 2026 Alina Mihai • Articole –> SHARE: WhatsApp icon Harta hidrografică a Deltei Dunării, ridicată de inginerii Serviciului Pescăriilor și reprodusă de Antipa în 1914 — temelia „obiectivă” pe care își construia întregul plan. Sursă: G.
Antipa, Câteva probleme științifice și economice privitoare la Delta Dunării, 1914 / Credit imagine: publicația Infoclima Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Într-o perioadă în care soluția dominantă era desecarea, Grigore Antipa, celebrul naturalist, biolog și zoolog român, propunea, în urmă cu peste un secol, o formă de colaborare cu apa. Această idee se regăsește astăzi în strategiile de adaptare climatică, în restaurarea zonelor umede și în măsurile bazate pe natură. Ideile formulate de Grigore Antipa în urmă cu peste un secol despre administrarea Deltei Dunării „ca ecosistem complex capabil să genereze bogăție” sunt remarcabil de moderne și îndemnau la folosirea resurselor Deltei fără distrugerea proceselor naturale care le întrețin, arată dr.
Florin Zăinescu într-o analiză publicată de InfoClima. Cercetătorul amintește de studiile realizate de Antipa la începutul secolului XX și le pune în legătură cu actualele proiecte de restaurare ecologică și cu obiectivele asumate de Uniunea Europeană. În lucrări precum „Regiunea inundabilă a Dunării”, publicată în 1910, și „Câteva probleme științifice și economice privitoare la Delta Dunării”, din 1914, Antipa descria Delta ca pe un sistem aflat într-o continuă transformare, modelat de apă, sedimente și vegetație.
Abordarea sa se deosebea de concepția dominantă a epocii, potrivit căreia zonele umede trebuiau desecate și transformate în teren agricol. Cu toate acestea, Antipa nu respingea intervențiile umane sau valorificarea economică, dar considera că acestea trebuie să țină cont de funcționarea naturală a fluviului. Așa cum inundațiile nu erau văzute de el exclusiv ca un pericol.
Revărsările Dunării aduceau apă, nutrienți și sedimente, alimentau lacurile și susțineau pescuitul. Zonele inundabile funcționau, în același timp, ca spații naturale de stocare a apei în timpul viiturilor. Aceeași logică se regăsește astăzi în conceptul de infrastructură naturală: refacerea luncilor și a zonelor umede pentru reducerea riscului de inundații, protejarea biodiversității și adaptarea la schimbările climatice.
De aici și critica lui fermă la adresa soluțiilor radicale. Visul de a transforma Delta în „grânarul Europei” prin secare totală era, scria el, „o adevărată utopie”: fundul bălților se află în cea mai mare parte sub nivelul Mării Negre. A copia în valea noastră, cu clima ei secetoasă, sistemele de îndiguire din Olanda sau de pe Tisa, însemna a risca „greșeli ireparabile”.