Virgil Popescu se declară un susținător al proiectelor de dezvoltare a unor capacități mari de stocare, cum sunt, teoretic, hidrocentralele cu acumulare prin pompaj, pentru a asigura securitatea energetică a regiunii, dar pentru a lua o decizie privind implementarea proiectului Porțile de Fier III, România are nevoie de informații complete privind implicațiile acestei inițiative a statului sârb. „Nu discutăm despre un simplu proiect energetic” Comentariul titlul „ PORȚILE DE FIER III – România trebuie să fie partener, nu spectator!
” a fost publicat de europarlamentarul PNL luni, după ce, săptămâna trecută, conducerea Guvernului interimar a semnat un Memorandumului de Înțelegere cu Guvernul Republicii Serbia privind schimbul de informații și cooperarea pentru analizarea proiectului Porțile de Fier III (Đerdap III). „Este un pas firesc. Memorandumul nu reprezintă aprobarea proiectului și nici decizia României de a participa la realizarea lui.
El creează cadrul prin care cele două state vor face schimb de informații și vor analiza implicațiile tehnice, economice, juridice și de mediu ale proiectului. Pentru început, trebuie spus foarte clar: Porțile de Fier III este un proiect propus pe teritoriul Serbiei, în zona Golubac, pe malul drept al Dunării, vizavi de județul Caraș-Severin, și nu pe teritoriul României. Proiectul constă într-o centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompa j, cu o putere estimată de până la 2.
400 MW, care va utiliza lacul de acumulare Porțile de Fier I ca rezervor inferior și rezervoare amplasate pe versanții din Serbia. Vreau să fiu foarte clar: Nu mă opun acestui proiect. Din contră, consider că dezvoltarea unor capacități mari de stocare este necesară pentru securitatea energetică a regiunii și pentru integrarea unei cantități tot mai mari de energie din surse regenerabile.
Însă, tocmai pentru că este un proiect strategic, România trebuie să cunoască toate implicațiile sale înainte de a lua o decizie. Nu discutăm despre un simplu proiect energetic. Discutăm despre utilizarea lacului Porțile de Fier I, parte a unui sistem hidroenergetic construit și exploatat în comun de România și Serbia, despre impactul asupra exploatării Porților de Fier I și II, asupra navigației pe Dunăre și asupra unor investiții strategice ale României.
Mai există un aspect extrem de important. România dezvoltă proiectul BALA II, care are un rol strategic pentru navigația pe Dunăre, protecția mediului și asigurarea debitului necesar răcirii Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă, inclusiv pentru viitoarele Unitățile 3 și 4. De aceea, întrebările firești sunt: Cum se corelează Porțile de Fier III cu proiectul BALA II?
Există studii hidrologice comune? Au fost analizate efectele asupra exploatării întregului sistem al Dunării? Care este impactul asupra proiectelor strategice ale României, inclusiv asupra dezvoltării CNE Cernavodă?
În opinia mea, Hidroelectrica trebuie să participe la acest proiect, dacă acesta utilizează un sistem hidroenergetic exploatat în comun de România și Serbia. Nu este vorba doar despre apă și energie, ci și despre drepturile și interesele economice ale statului român. Mai mult chiar, cred că este necesar să se ia în calcul și perioadele de secetă (nu doar din țara noastră) și cum ar putea impacta acest proiect sistemul de irigații, pe care se bazează agricultura.
Zilele acestea ne arată că o gestiune mai atentă a resurselor de apă, la României, dar și al țărilor din UE, trebuie să fie o prioritate. Am auzit în ultimele zile declarații potrivit cărora județul Mehedinți va beneficia de numeroase locuri de muncă datorită acestui proiect. Mi-aș dori sincer să fie așa.
Dar, dacă proiectul este construit în Serbia, în zona Golubac, vizavi de județul Caraș-Severin, atunci cred că este legitim să întreb: Ce lucrări se vor realiza efectiv în județul Mehedinți? Câte locuri de muncă permanente vor exista în România după finalizarea construcției? Ce investiții vor fi făcute pe teritoriul României?
Ce venituri vor reveni Hidroelectrica și statului român? Pentru că între o declarație politică și un studiu de fezabilitate este o diferență foarte mare. Un lucru însă nu îl înțeleg.
Dacă proiectul este amplasat în Serbia, în zona Golubac, vizavi de județul Caraș-Severin, iar România nici măcar nu a decis încă dacă va participa sau nu la acest proiect, de ce unii politicieni din Mehedinți au devenit cei mai înfocați promotori ai lui? Ce legătură are acest proiect cu județul Mehedinți? Pe ce studii își bazează afirmațiile privind investițiile și locurile de muncă în Mehedinți?
Și, mai ales, de ce promovează un proiect asupra căruia statul român încă analizează implicațiile tehnice, economice și juridice? Sunt întrebări legitime la care cetățenii din Mehedinți merită răspunsuri. Eu voi susține întotdeauna proiectele care aduc beneficii României.
Am făcut asta ca ministru al Energiei, o fac și ca europarlamentar. Dar voi cere întotdeauna transparență, studii serioase și respectarea interesului național. România trebuie să fie partener cu drepturi depline, nu un simplu spectator.
P. S. Unii lasă impresia că Serbia poate decide singură totul.
Nu este așa. Atât timp cât proiectul utilizează și poate influența funcționarea sistemului hidroenergetic comun Porțile de Fier, România are drepturi și obligații care decurg din acordurile bilaterale dintre cele două state. De aceea, acest proiect nu poate avansa că și cum România nu ar exista.
România este parte a acestui sistem și va trebui să își spună punctul de vedere și să își apere interesele”, a transmis Virgil Popescu.