Proiectul a fost finanțat în programului NASA Deep Space Food Challenge, care urmărește găsirea unor soluții pentru alimentarea echipajelor în misiuni foarte lungi, inclusiv către Marte, transmite publicația The Guardian . Deșeurile din plastic, transformate în nutrienți Tehnologia pornește de la PET, unul dintre cele mai răspândite tipuri de plastic, folosit inclusiv pentru sticlele de apă de unică folosință.
Materialul este mai întâi descompus printr-un proces care implică apă și oxigen, la temperaturi și presiuni ridicate. Plasticul este astfel fragmentat în molecule mai mici, bogate în carbon. Aceste molecule sunt apoi folosite drept „hrană” pentru drojdii modificate genetic.
Microorganismele transformă carbonul provenit din plastic în compuși biologici noi, între care proteine, grăsimi și alți nutrienți. Amestecul rezultat poate fi combinat cu amidon și introdus într-o imprimantă 3D, care îl modelează sub forma unui disc asemănător unui biscuit. O altă tulpină de drojdie a fost utilizată pentru producerea unei arome de vanilie din biomasă vegetală.
Cercetătorii încă nu au voie să guste produsul Echipa coordonată de microbiologul Lahiru Jayakody, de la Southern Illinois University Carbondale, nu a primit încă aprobarea instituțională pentru testarea produsului pe oameni. Cercetătorii spun însă că produsul a primit evaluări bune în ceea ce privește mirosul. Ideea de bază, explică oamenii de știință, este folosirea la maximum a resurselor disponibile în condițiile extreme ale unei călătorii spațiale.
O misiune dus-întors către Marte ar putea dura aproximativ trei ani, ceea ce face dificil transportul unor cantități foarte mari de alimente. De la spațiu la zone de dezastru Deocamdată, producerea acestor „biscuiți” costă aproximativ 60 de dolari pe kilogram, însă cercetătorii estimează că prețul poate scădea dacă eficiența drojdiilor crește și tehnologia ajunge la o scară mai mare. Aplicațiile nu s-ar limita însă la explorarea spațială.
Echipa consideră că metoda ar putea fi utilizată și în medii izolate de pe Pământ, precum submarinele, bazele îndepărtate sau zonele afectate de dezastre. Pe termen mai lung, tehnologia ar putea oferi o abordare comună pentru două probleme majore: cantitatea uriașă de deșeuri din plastic și creșterea cererii globale de hrană. Cercetătorii recunosc însă că una dintre cele mai dificile provocări nu va fi neapărat tehnică, ci psihologică: convingerea publicului să accepte alimente obținute din materii prime provenite inițial din plastic.