Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. La 35 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova și la câteva zile după Ziua Independenței Ucrainei față de Uniunea Sovietică, tinerii din cele două țări privesc diferit această zi, în contextul războiului și al apropierii de Uniunea Europeană. Pentru unii, independența înseamnă libertate, identitate și dreptul de a-și alege propriul drum, în timp ce alții o văd prin prisma securității, a sacrificiilor din ultimii ani sau chiar a nemulțumirilor față de propriul stat.
Pentru Valentina Dobricov, studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, această zi înseamnă libertate și dreptul oamenilor de a-și exprima propria opinie. Consideră că societatea vede Ziua Independenței drept ceva mai mult decât o simplă sărbătoare patriotică și că simplul fapt că oamenii discută despre însemnătatea ei poate avea un impact real. Ana Pisarenco este jurnalistă, iar pentru ea Ziua Independenței înseamnă desprinderea de Uniunea Sovietică și ieșirea de sub controlul Moscovei.
Prin materialele sale video și scrise, redactate atât în română, cât și în engleză pentru a le oferi o vizibilitate mai largă, Ana documentează subiecte legate de securitatea Republicii Moldova, istorie, identitate și spațiul transnistrean. Ea menționează că, din momentul în care Rusia a invadat Ucraina acum peste 4 ani, oamenii privesc independența cu alți ochi. Au început să simtă mai direct amenințările și să înțeleagă cât de vulnerabile sunt unele sectoare, precum cel energetic sau securitatea națională.
„Independența reală înseamnă ca Rusia să nu ne mai poată dicta alegerile politice, energetice sau identitare. Parcursul european și relația apropiată cu România sunt pentru mine garanții ale libertății noastre de decizie”, spune Ana. În trecut, el vedea Ziua Independenței doar ca pe o zi liberă și un prilej de distracție, în care oamenii sărbătoreau prin muzică și concerte.
Acum, însă, lucrurile au început să prindă un alt contur. Deși are doar 20 de ani și nu era născut în 1991, el poate înțelege această etapă istorică, chiar dacă nu a trăit-o direct. Cu toate acestea, recunoaște că nu poate discuta despre perioada regimului sovietic din perspectiva cuiva care a experimentat-o.
„După ce a început războiul din Ucraina, am văzut că independența nu este garantată doar pentru că ai granițe, drapel și imn. Pentru mine, înseamnă și ca nimeni din afară să nu ne spună ce limbă vorbim, ce istorie avem sau în ce direcție trebuie să mergem”, spune el. Deși nu face activism în sensul clasic, își folosește competențele pentru a transmite mesaje valoroase.
În proiectele de la facultate, Stanislav fiind student la Producție Multimedia și Design, el încearcă să pornească de la „un loc, o problemă sau un om” pentru a arăta o Moldovă reală. În plus, poartă discuții cu cei din jur, este atent la informațiile pe care le distribuie și încearcă să folosească limba română în lucrările sale academice. „Nu pare ceva spectaculos, dar cred că și asta contează”, spune el.
Stanislav observă că, odată cu percepția asupra independenței, s-au schimbat și oamenii. Dacă pentru generația părinților independența este strâns legată de momentul 1991, pentru tineri ea reprezintă viitorul, securitatea, contextul războiului din Ucraina și motivele de a rămâne în țară. „Dacă aproape toți cei de vârsta mea își imaginează viitorul în altă țară, inevitabil te întrebi ce construim aici.