Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată La 4 iulie 1864 (stil vechi), prin decretul domnesc semnat de Alexandru Ioan Cuza, se înființa Universitatea din București, instituție care avea să devină unul dintre cele mai importante centre ale învățământului superior și cercetării din România. La 4 iulie 1864 (stil vechi), prin decretul domnesc semnat de Alexandru Ioan Cuza, se înființa Universitatea din București, instituție care avea să devină unul dintre cele mai importante centre ale învățământului superior și cercetării din România.
Succesoare a Academiei Domnești de la Sfântul Sava (1694), Universitatea din București a contribuit, de-a lungul celor 162 de ani de existență, la formarea elitelor intelectuale și profesionale ale țării și la dezvoltarea vieții academice românești. În raportul înaintat domnitorului la 3 iulie 1864, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Dimitrie Bolintineanu, argumenta necesitatea reunirii facultăților din Capitală într-o singură instituție, capabilă să ofere învățământului superior „un tot, o unitate, un corp universitar colectiv”, după modelul universităților din statele europene. Inițiativa se bucura de sprijinul Consiliului Superior de Instrucțiune, care își exprimase avizul favorabil prin procesul-verbal din 25 iunie 1864.
Au cuvântul cercetătorii Arhivelor Naționale ale României (ANR): „Aprobând raportul prin rezoluția «să aprobă», Alexandru Ioan Cuza a semnat, în ziua următoare, decretul domnesc prin care se stabilea că «facultățile din București unite împreună vor purta numele de Universitatea din București». Același act prevedea și alegerea rectorului Universității și a decanilor de către profesorii facultăților. Cu prilejul acestei aniversări, vă prezentăm decretul domnesc de înființare a Universității din București (4 iulie 1864), însoțit de raportul lui Dimitrie Bolintineanu (3 iulie 1864).
Documentele originale se păstrează în fondul Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (dosar nr. 122/1864) și pot fi consultate în Sala de Studiu a Arhivelor Naționale. În raportul înaintat domnitorului Cuza la 3 iulie 1864, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Dimitrie Bolintineanu, argumenta necesitatea reunirii facultăților din Capitală într-o singură instituție: „un tot, o unitate, un corp universitar colectiv”.
Succesoare a Academiei Domnești de la Sfântul Sava (1694), Universitatea din București a contribuit la formarea elitelor intelectuale și profesionale ale țării și la dezvoltarea vieții academice românești.