Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Cele trei ținte stabilite pentru Universitatea Craiova Universitatea Craiova este prezentată de conducere drept echipa cu cel mai bun lot din Liga 1. Doar că fotbalul nu se joacă în conferințele de presă, iar începutul de sezon arată exact invers.
Campioana de anul trecut a fost, poate, cea mai bună echipă dintr-un campionat foarte slab. Acum, când adversarii au început să fie ceva mai atenți, Știința a început să se împiedice de propria legendă. Anul trecut, adevărata luptă a fost între Universitatea Craiova și U Cluj.
Restul au privit. FCSB și CFR Cluj, cele două echipe care ar fi trebuit să reprezinte greutatea campionat ului, au avut prestații care au făcut mingea să ceară singură fluierul final. „Avem cel mai bun lot din Liga 1!
”. O spun Mihai Rotaru și Gică Craioveanu. O spun oamenii care conduc și reprezintă Universitatea Craiova.
Foarte bine. Doar că există o mică problemă: anul trecut poate chiar aveau cel mai bun lot. Dar asta nu înseamnă neapărat că aveau o echipă extraordinară.
Au avut, în primul rând, adversari foarte slabi. Eventul câștigat de Craiova nu rezolvă această discuție. Nu poți transforma automat un titlu într-un certificat de superioritate pentru următorii cinci ani.
U Cluj a fost surpriza ultimelor două ediții. O echipă care a început să urce după ce i-a retrogradat pe cei de la Dinamo în meci de baraj și care, brusc, s-a trezit sus în clasament. Numai că U Cluj nu era obișnuită cu aerul tare al podiumului.
Craiova a profitat. A fost un duel între două echipe și 14 echipe spectatoare. Craiova a câștigat pentru că a fost mai inspirată decât U Cluj, nu pentru că ar fi fost cu trei clase peste campionat.
Aici este problema. Când ești campion, adversarii nu mai vin să vadă ce faci. Ți-au văzut vulnerabilitățile și vin să te bată.
Iar Universitatea pare să fi rămas blocată în sezonul trecut, când adversarii îi mai lăsau câte o fereastră, câte un spațiu, câte o eroare. Acum sunt mai atenți. Iar Craiova continuă să joace haotic.
Înfrângerile cu Dinamo și FC Argeș nu sunt accidente izolate și ar fi trebuit să însemne niște avertismente. Cele două victorii cu 4-0, împotriva Petrolului și UTA, nu schimbă mare lucru. Ba chiar pot fi periculoase, pentru că au creat senzația că totul merge perfect.
Scorurile au fost frumoase. Fotbalul, nu. Cei care au văzut meciurile știu că rezultatele au fost mult mai generoase cu Craiova decât a fost jocul.
Numai că la Craiova jucătorii s-au uitat doar la tabelă și au văzut 4-0. Au uitat să se uite la ce au făcut pe la teren. N-au analizat meciurile și faptul că nu reușeau să lege 2-3 pase.
Adevărul a ieșit însă la suprafață în Europa. Cu Vitebsk și KuPS, Craiova trebuia să câștige fără emoții. Dacă ne luam după diferența de valoare, trebuia să fie un exercițiu de fotbal.
Titi Teacă ar fi spus că pe adversari „îi calcă mingea” și că „se împiedică de obiectul acela rotund”. Numai că Știința s-a chinuit cu stadionul plin în spate, cu publicul împingând echipa înainte, cu atmosfera pe care foarte puține echipe din România o mai au. Și cu toate acestea, Craiova a părut de foarte multe ori incapabilă să explice adversarului de ce este campioana României.
Un mucalit din tribună a rezumat situația după un asemenea meci: „Adversar atât de slab, dacă până și Bancu le-a dat gol, iar Baiaram a reușit să dribleze până la urmă pe cineva”. Nu știm dacă Bancu și Baiaram au apreciat gluma, dar fotbalul lor a oferit material suficient. Apoi a venit Levski Sofia.
Nu Milan, nu Bayern, nu Barcelona, nu Manchester City. Doar Levski Sofia. Și, dintr-odată Craiova și-a prins urechile în minge.
Bancu n-a mai speriat pe nimeni, Baiaram n-a mai driblat pe nimeni, Cicâldău a oscilat între joc prost și joc foarte prost. Iar echipa care trebuia să arate că este gata pentru Liga Campionilor a părut, uneori, că nu știe ce să facă cu mingea.