Comisia Europeană propune să dispară obligația ca statele cu rate ridicate ale sărăciei în rândul copiilor să direcționeze cel puțin 5% din Fondul Social European Plus către combaterea acestui fenomen. Măsura apare în propunerea pentru bugetul european 2028–2034 și îngrijorează organizațiile de protecție a copilului, care se tem că banii pentru prevenție vor merge spre alte priorități. Informațiile au fost făcute publice luni, 26 octombrie 2026.
Parlamentul European merge în direcția opusă: vrea nu doar să păstreze pragul actual, ci să îl dubleze, la 10%, pentru țările în care sărăcia copiilor depășește media europeană. Disputa dintre cele două instituții va decide, în negocierile pentru noul buget, cât din fondurile sociale rămân efectiv ancorate în nevoile copiilor vulnerabili.
Miza se vede în cifrele organizației Save the Children: peste 19 milioane de copii din UE sunt în risc de sărăcie sau excluziune socială, practic la fel ca în 2019. Asta, deși Uniunea și-a propus să scoată cinci milioane de copii din sărăcie până în 2030. În actualul ciclu bugetar, la nivel european s-au alocat circa 9,6 miliarde de euro, inclusiv contribuțiile naționale. Dintre cele 24 de state care au raportat asemenea sume, 19 au rezervat cel puțin 5% din fond acestui scop, între ele opt care nu erau obligate legal să o facă. Argumentul că statele ar cheltui oricum banii pe copii are deci un sprijin parțial, dar cifrele arată și că obligația a funcționat ca un reper pentru restul.
România a avansat în ultimii ani: rata copiilor expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială a coborât de la 41,5% în 2021 și 2022 la 32,4% în 2025, cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu. Rămâne totuși printre statele europene cu cei mai expuși copii.
Roxana Paraschiv, coordonatoarea Centrului de Cercetare privind Drepturile Copilului, consideră că renunțarea la prag ar fi un pas înapoi. „Vechea prevedere, cea din cadrul financiar actual, s-a dovedit a fi destul de eficientă în combaterea sărăciei în rândul copiilor. Și ceea ce am putut observa este că nu doar statele care aveau obligația de a aloca minimum 5% au făcut lucrul acesta, ci și celelalte state”, a declarat ea pentru Radio Cluj. Ea admite că guvernele cer mai multă flexibilitate, dar avertizează: „Ne temem că un fenomen atât de grav cum este sărăcia în rândul copiilor are nevoie de această plasă de siguranță a unei alocări minime obligatorii, astfel încât să nu ajungă cumva la coada listei de priorități”.
Cât din scăderea sărăciei din România se datorează fondurilor europene nu se poate spune cu precizie, recunoaște Paraschiv, care vorbește despre o combinație de factori. Banii europeni au contribuit totuși la dezvoltarea unor servicii esențiale în educație, sănătate și incluziune socială.
Sursă text și foto: Radio Cluj — articolul original