Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Cum ne prelungește viața un somn de calitate Tot ceea ce cauzează un stres cronic la nivel central şi neuronal accelerează îmbătrânirea cerebrală, deoarece este corelat cu moartea prematură a neuronilor. Iar somnul, la fel ca activitatea fizică, contracarează stresul.
Așadar… O bună calitate a somn ului se încadrează printre obiectivele primare care trebuie urmărite pentru a îmbătrâni mai târziu şi mai sănătos, datorită multiplelor efecte pe care le are. Efecte? Ni le explică dr.
David Della Morte Canosci, autorul volumului Lupta contra timpului. Algoritmul longevității… (Editura Trei, 2025): „Somnul ar trebui să fie o parte integrantă a tratamentelor prescrise pacienţilor neurologici şi psihiatrici. Primul beneficiu este consolidarea memoriei.
După cum oricine poate constata din propria experiență, în urma unei nopți mai puţin odihnitoare avem mai multe dificultăți în a ne aminti și a ne exprima ideile, precum şi o mai redusă promptitudine a reflexelor. În timpul zilei primim un număr mare de inputuri, pe care somnul ne permite să le punem în ordine. În timp ce dormim, creierul selectează amintirile nou dobândite, le păstrează pe unele dintre ele și le elimină pe altele”.
De exemplu: „Ne vom putea aminti data de naștere a primului nostru copil, dar poate nu ne vom aminti în detaliu chipul asistentei. Acest lucru se datorează faptului că, în timpul odihnei de peste noapte, creierul a procesat informaţiile și le-a transformat pe cele care ne sunt utile în sinapse stabile și de lungă durată, eliminând superfluul pentru a evita supraîncărcarea sistemului. În cazul privării de somn, acest lucru nu se întâmplă, așa că vom auzi un fel de zgomot de fond, care va face ca unei nopţi nedormite să-i urmeze o alta, întrucât toate datele rămân înregistrate, creându-se interferențe, adică perturbări cognitive subiacente.
Aceste fenomene deja cunoscute au fost analizate în detaliu într-un articol apărut în revista ştiinţifică PNAS, urmat de multe altele care merg în aceeaşi direcţie. Cercetătorii au efectuat asupra pacienților care au participat la studiu o examinare capabilă să măsoare acumularea de beta-amiloid, o proteină care, odată ce depășeşte un anumit prag, provoacă boala Alzheimer”. Și?
„Pacienții sănătoși au efectuat examenul înainte și după o noapte nedormită și au descoperit că era suficientă o singură noapte de odihnă insuficientă pentru a produce o acumulare de beta-amiloid asemănătoare cu cea constatată la pacienții cu Alzheimer. Desigur, în cazul oamenilor sănătoși, dacă se recuperează somnul pierdut, beta-amiloidul în exces este eliminat și se revine la niveluri normale. Aceste date însă au evidenţiat efectele insomniei la nivel molecular și cât de importantă este odihna pentru procesele cognitive.
Astăzi știm că în eliminarea beta-amiloidului intervine sistemul glimfatic, care se ocupă cu eliminarea deşeurilor celulare din sistemul nervos central. Somnul joacă un rol important în activarea sistemului glimfatic şi s-a constatat că la pacienţii diagnosticați cu Alzheimer tocmai acest sistem funcţionează defectuos”. De asemenea: „În strânsă legătură cu îmbătrânirea se regăseşte şi un ritm circadian neregulat.
Ritmul circadian este ritmul fiziologic cu care, pe parcursul a 24 de ore, somnul și veghea se alternează. A respecta acest ritm – adică a ţine cont de ritmul nostru natural de funcţionare – este esențial pentru menținerea echilibrului funcțiilor celulare şi, în definitiv, a întregului organism, în timp ce mai multe studii au arătat că pierderea sau alterarea acestui ritm implică o îmbătrânire mult mai precoce. În reglarea ritmului circadian intervine o proteină care, în ultimii ani, a atras foarte mult atenţia cercetătorilor care studiază longevitatea”.