Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase FERMA DUTTON pe SkyShowtime Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Articole » Un sfert de secol de la normalizarea antisemitismului sub forma anti-sionismului Conferința ONU de la Durban, 2001 (OPINIE) Un sfert de secol de la normalizarea antisemitismului sub forma anti-sionismului Conferința ONU de la Durban, 2001 (OPINIE) 31 aug. 2026 Petru Clej • Articole –> SHARE: WhatsApp icon Foto: U. N.
Photo/Ron da Silva Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Pe 31 august 2001 a început la Durban, Africa de Sud, ceea ce s-a numit oficial Conferința mondială împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei și a formelor conexe de intoleranță. Organizată de ONU, cu participarea a circa 12. 000 de delegați din întreaga lume, această adunare a prilejuit un moment de cotitură, în care statul Israel a devenit practic un paria pe plan internațional, iar antisemitismul, care după 1945 devenise oficial inacceptabil, s-a normalizat, mascat superficial sub forma anti-sionismului.
Conferința a fost precedată de o reuniune a ONG-urilor în care și-au făcut apariția termeni ca “genocid”, “crime de război” sau “apartheid”, iar cu șase luni înainte a avut loc la Teheran o conferință pregătitoare, la care evident reprezentanți ai statului Israel sau chiar ai organizațiilor evreiești nu au avut acces. Declarația finală a ONG-urilor a făcut apel la re-adoptarea rezoluției Adunării Generale ONU 3379/1975 care echivala sionismul cu rasismul și care fusese abrogată în 1991. Originea acestei rezoluții se aflau la Moscova în laboratoarele KGB, care au dat o formă juridică anti-sionismului ca formă modernă a antisemitismului, care luase naștere în ultima parte a vieții lui Stalin, din 1952 – 1953, când numai moartea sa a prevenit deportarea în masă a tuturor evreilor din URSS.
Președintele Iranului la acea vreme, Mahmoud Ahmadinejad, declarase în octombrie 2005 că Israelul, pe care l-a numit “regimul sionist”, ar trebui șters de pe hartă (ironia sorții face ca relatări din presa americană din luna iulie 2026 să menționeze că Ahmadinejad s-ar afla sub arest la domiciliu pentru contacte secrete cu Israelul! ), politica oficială a regimului islamist de la Teheran de după 1979, direct și prin intermediul organizațiilor teroriste Hamas și Hezbollah, finanțate de Iran. Tot la Durban pot fi găsite originile mișcării BDS ( Boycott, Divestment, Sanctions – Retragerea investițiilor, Sancțiuni) îndreptate împotriva Israelului.
La Durban au avut loc manifestări grosolane de antisemitism la conferința ONG-urilor, cu broșuri distribuite pe care apărea fotografia lui Hitler, însoțită de textul: „Ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi câștigat? Partea bună este că nu ar fi existat Israelul și nu ar fi curs sângele palestinienilor. ” De asemenea, au fost distribuite exemplare din Protocoalele Înțelepților Sionului – un fals al Ohranei (poliția secretă din Imperiul Țarist) de la începutul secolului XX.
Tom Lantos, supraviețuitor al Holocaustului și membru al Congresului SUA, a calificat Conferința de la Durban drept „ cea mai revoltătoare manifestare de ură împotriva evreilor pe care am văzut-o de la perioada nazistă încoace ”. Fostul ministru al justiției al Canadei, Irwin Cotler, a declarat: „ Dacă 11 septembrie (2001, atacul terorist împotriva Statelor Unite, n. r.
) a fost «Kristallnacht»-ul terorii, atunci Durban a fost «Mein Kampf »”.