Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Un deținut reclamă o „anomalie” în Codul de Procedură Penală Un deținut a atacat la Curtea Constituțională a României (CCR) un articol din Cordul de Procedură Penală care i-a amânat liberarea condiționată: „Am fost amânat 18 luni și 19 zile”, spune el, reclamând că în această formă legea descurajează exercitarea dreptului la contestație. Remus Tudor, bărbatul care reclamă nelegalitatea și neconstituționalitatea articolului 587 alin.
2 din Codul de Procedură Penală, se află în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Jilava. El spune că există o anomalie a legii penale române, care, aplicată de către instanțe, generează consecințe juridice deosebit de grave, interzise de Constituția României și de Comvenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale. Cum susține condamnatul că lege a prelungește nelegal perioada de detenție „În concret, semnalez nelegalitatea și neconstituționalitatea articolului 587 alin.
2 din Codul de Procedură Penală, prin care se stabilesc condițiile prin care se acordă liberarea condiționată, acesta conținând prevederi clare comform cărora „Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii”. Așadar, dacă cererile de liberare condiționată formulate de deținuți sunt respinse, termenul de reiterare a cererii, stabilit de instanță, nu poate fi mai mare de un an, dar începe să curgă de la fata rămânerii definitive a hotărârii, în acest caz statuându-se nelegalitatea și neconstituționalitatea textului de lege, sub două forme, care, în niciun caz nu pot fi calificate erori judiciare, dar pot fi calificate drept fapte delictuale civile – prevăzute de art. 1349 Cod Civil.
Prima formă de nelegalitate este evidențiată de faptul că, îndeplinind condițiile de liberare condiționată, condamnatul este analizat în Comisiei pentru liberări condiționate din penitenciar. Dacă Comisia nu dispune liberarea condiționată, acordă un termen pentru reiterare, dar nu mai mare de un an. Hotărârea Comisiei din penitenciar este trimisă judecătoriei, instanța putând confirma hotărârea comisiei sau putând-o modifica sub aspectul acordării liberării condiționate sau diminuării termenului de reiterare stabilit de Comisie.
În acest moment apar problemele de nelegalitate și neconstituționalitate, care se concretizează în majorarea termenului de reiterare cu o perioadă egală cu cea scursă de la data analizei în comisiei din penitenciar până la pronunțarea hotărârii judecătorești, acest termen variind între una și două luni, timp care se suprapune peste termenul acordat de penitenciar în condițiile în care judecătoria confirmă hotărârea / propunerea penitenciarului”, precizează deținutul Remus Tudor. De ce ar descuraja articolul 587 alin. 2 exercitarea dreptului la contestație Conform art.
587 alin. 3 Cod de Procedură Penală, art. 129 din Constituția României și art.
2 din Protocol nr. 7 din Convenție, dreptul la două căi de jurisdicție este garantat, respectiv condamnatul are dreptul să conteste hotărârea judecătoriei, contestația urmând a fi soluționată de tribunal. Bărbatul spune că se poate considera că dreptul la al doilea grad de jurisdicție este respectat, dar, în realitate, dreptul condamnatului la contestație este condiționat de disponibilitatea acestuia de la agravarea situației în propria cale de atac.
„Dacă contestă hotărârea judecătoriei prin care s-a amânat liberarea condiționată, termenul (amânarea) se majorează cu termenul scurs de la pronunțarea hotărârii judecătoriei până la soluționarea contestației de către tribunal. Și acest lucru este posibil pentru că art. 587 alin.
2 Cod de Procedură Penală prevede că „termenul începe să curgă de la râmânerea definitivă a hotărârii”.