Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Dacă liderii sunt catastrofali, armata de consilieri și secretari de stat care îi înconjoară este de-a dreptul apocaliptică Trăim într-o realitate în care busola morală a națiunii și-a pierdut direcția, sfârșind prin a fi desfăcută metodic, piesă cu piesă, până la transformarea ei în fier vechi vândut la kilogram. În România anului 2026, totul este răsturnat.
Ceea ce ar trebui să fie competență este etichetat drept pericol, iar ceea ce este ignoranță este promovat la rang de strategie de stat. Politicienii noștri, acești actori de mâna a doua pe scena istoriei, au înlocuit viziunea pe termen lung cu pompierismul electoral. Se intervine doar atunci când flăcările au cuprins deja acoperișul, dar nimeni nu se întreabă de ce nu am avut ignifugare.
Motivul este pe cât de simplu, pe atât de revoltător: conducătorii noștri nu mai citesc. Nu citesc rapoarte, nu citesc strategii, nu citesc nimic. Singura lor lectură constantă este cea a soldului bancar și, eventual, a ordinelor venite pe „unitate”.
Dacă acești decidenți ar fi avut măcar o fărâmă de deschidere intelectuală, ar fi înțeles că un minister nu poate fi administrat prin simple cifre contabile coafate; în spatele fiecărui buget trebuie să existe o viziune coerentă asupra societății și asupra viitorului. În loc de politruci reciclați, ar fi trebuit să vedem la masa consultărilor filosofi veritabili, minți antrenate să gândească sistemic, să chestioneze fundamentele și să vadă dincolo de orizontul scurt al unei zile de vineri. Un filosof ar fi putut lumina întunericul acestor decizii luate în grabă, oferind o structură logică și etică acolo unde astăzi domnește doar haosul instinctelor primare de supraviețuire politică.
Dacă liderii sunt catastrofali, armata de consilieri și secretari de stat care îi înconjoară este de-a dreptul apocaliptică. Avem de-a face cu indivizi a căror singură legătură cu domeniul pe care îl păstoresc este numirea politică. Oameni care nu citesc mai mult decât cifrele de pe apometrul de acasă, și acelea descifrate de neveste, pentru că alfabetizarea funcțională este un lux în anticamerele ministerelor.
Există rapoarte clare, precum Strategia privind schimbările climatice, care avertizau încă din 2024 asupra riscurilor de la Cernavodă, asupra scăderii debitelor Dunării și a fragilității Sistemului Energetic Național. Dar cine să le parcurgă? Acești păcălici ai istoriei sunt prea ocupați cu „sifonarea” banului public.
În loc de investiții în stocare, avem dependență de importuri și prețuri care îi îngenunchează pe români. Într-un stat normal, locul acestor consilieri care abia deslușesc un grafic ar fi trebuit ocupat de antropologi și sociologi reali. Nu vorbim aici despre „analiștii” de carton care apar la televizor pentru a comenta sondaje măsluite, plătite generos din subvențiile partidelor, vorbim despre specialiști care înțeleg dinamica profundă a comunităților.
Un antropolog ar fi putut anticipa impactul social al secetei sau al prăbușirii sistemului de irigații asupra agriculturii românești, oferind soluții adaptate psihologiei poporului, nu doar măsuri brutale de taxare care nu fac decât să adâncească prăpastia dintre stat și cetățean. Ajungem la un punct de ruptură constituțională fără precedent: un Guvern demis, lipsit de legitimitatea parlamentară, emite hotărâri pe bandă rulantă că și cum ar deține puterea absolută. Deviza lor?
„Noi putem! ”. Realitatea?
Instanțele le anulează actele ca fiind ilegale, unul după altul. Unde este dreptatea? La un Executiv interimar care forțează limitele legii fundamentale sau la magistrații care încearcă să mai salveze ce a mai rămas din statul de drept?
Este uluitor cum 11 hotărâri de guvern au fost desființate recent de Curtea de Apel București. Acest lucru este un atac direct la adresa Constituției, depășind cu mult sfera unei simple erori administrative.