În ultimii 20 de ani, contribuţia Franţei şi Italiei la PIB-ul Uniunii Europene a scăzut cu -2,5 puncte procentuale, respectiv -3,6 pp. În acelaşi timp, în est cota Poloniei a crescut cu 2,3 pp, cel mai rapid avans din UE, iar cea a României cu 1,2 pp, al doilea avans ca mărime dacă din calcul este exclusă Irlanda, o economie atipică, umflată artificial de veniturile multinaţionalelor care îşi au acolo sediile europene.
În ultimii 20 de ani, Franţa şi Italia au pierdut cel mai mult în ceea ce priveşte contribuţia la PIB-ul Uniunii Europene. Aceste ţări ocupă locurile doi şi trei în UE la mărimea economiei. Statul care a câştigat cel mai mult în această perioadă este cea mai mare economie est-europeană, Polonia.
Dar printre campioni se află şi România. Dacă din cursă este exclusă Irlanda, care creşte artificial umflată de manevrele fiscale ale marilor corporaţii, România ocupă, cu avansul contribuţiei, chiar locul doi. Franţa şi Italia sunt, desigur, cu mult în faţa estului la mărimea economiei, însă declinul lor şi ascensiunea estului poate spune multe despre cum se poate schimba echilibrul în deciziile politice şi în afacerile comerciale şi economice ale UE.
De asemenea, această tendinţă spune multe şi despre ce pierde România pentru că nu îşi găseşte formule economice şi politice care să-i permită să crească constant şi rapid. În ultimii 20 de ani, avansul contribuţiei Ungariei, percepută ca principalul concurent regional al României, la PIB-ul Uniunii a fost de doar 0,3 puncte procentuale. Al Poloniei se ridică la 2,3 pp, potrivit datelor Eurostat, interpretate de Euronews.
Cota României s-a majorat cu 1,2 pp. Dacă este avut în vedere că indicatorul Ungariei pentru ultimii zece ani este tot de 0,3 pp, în timp ce Polonia are 1,4 pp, iar România 0,7 pp, se poate spune că Ungaria a stagnat în timp ce Polonia şi-a văzut de ascensiunea rapidă, iar România a urcat sănătos. Paradoxal, Budapesta s-a remarcat în acest timp, de multe ori negativ, prin eforturile de a influenţa deciziile luate la UE.
Polonia a pornit în 2005 cu o contribuţie la PIB-ul Uniunii de 2,6 pp. În 2015 ponderea a ajuns la 3,5 pp, iar în 2025 la 4,9 pp. Economia poloneză este singura din UE care a reuşit să evite recesiunea în marea criză financiară din 2007-2008 şi în criza datoriilor suverane europene care a urmat.
De când a devenit economie de piaţă, s-a confruntat cu recesiunea doar în pandemia de COVID-19, aşa cum au făcut-o toate economiile europene. Însă revenirea a fost rapidă. De obicei Polonia îşi revine rapid după turbulenţe economice.
Între timp, economia acestei ţări a atins pragul de 1. 000 de miliarde de dolari, intrând astfel în grupul celor mai mari 20 de economii ale lumii. Recent, S&P a anunţat că îi acordă Poloniei statutul de piaţă dezvoltată.
În regiune, doar Cehia este considerată economie dezvoltată. România a avut în 2005 o contribuţie la PIB-ul UE de 0,8 pp. Până în 2015, cota a urcat la 1,3 pp, iar în 2025 a ajuns la 2 pp.
Cu acest marş, România a întrecut Cehia, economia dezvoltată a estului. Ponderea acesteia era în 2025 de 1,8 pp, deşi ţara a pornit de pe o poziţie superioară. Contribuţia României în 2005 este una ipotetică deoarece ţara noastră a intrat în UE în 2007.
Polonia, Cehia şi Ungaria au aderat mai devreme, în 2004. În UE, uimitor este declinul greilor Franţa şi Italia. În 20 de ani, contribuţia lor la PIB-ul Uniunii a scăzut cu -2,5 pp, respectiv -3,6 pp.
În total, ponderea „Big 4“ – Germania, Franţa, Italia şi Spania – s-a redus de la 67,9% în 2005 la 65,3% în 2015 şi la 61% în 2025. Cea mai mare dintre ele, Germania, duce în spate aproape un sfert din economia UE. Retragerea ei din ultimii 20 de ani este minimă, de -0,1 pp.
Cea mai mică, Spania, produce „doar“ 9% din PIB-ul comunitar. Declinul „greilor“ continuă şi pe alte fronturi. Franţa şi Italia îşi dispută titlul de cea mai riscantă economie mare din UE.