Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Turismul negru presupune vizitarea în scop de divertisment a unor locuri unde s-au produs tragedii, cum ar fi și lagăraul nazist de la Auschwitz. Un fost traficant de droguri din Galicia a lansat în această vară un circuit al activității sale infracționale pe estuarul Arousa, în nord-vestul Spaniei.
Inițiativa, care includea o plimbare cu barca și un prânz, a fost ulterior interzisă de autoritățile regionale pentru încălcarea legislației în domeniul turismului, relatează The Independent. Cazul a readus în atenție fenomenul cunoscut ca turism negru sau „dark tourism” – practica prin care locuri asociate cu moarte a, violența, crimele sau alte tragedii devin destinații pentru vizitatori. Fenomenul este analizat inclusiv în criminologia culturală, un domeniu care studiază modul în care societatea percepe reprezentările crimei și violenței, inclusiv prin intermediul producțiilor de tip „true crime”.
Turismul negru poate avea însă forme foarte diferite, de la vizitarea unor locuri ale unor tragedii istorice, până la tururi inspirate de viețile unor infractori celebri. Printre cele mai cunoscute exemple sunt fostele lagăre de concentrare naziste, monumentele și siturile asociate războaielor sau tragediilor colective. În aceeași categorie pot intra și tururile organizate în cartiere cunoscute pentru nivelul ridicat al criminalității, precum unele dintre favelele din Rio de Janeiro.
Există și trasee care urmăresc locurile asociate unor personaje implicate în activități criminale. Un exemplu este turismul construit în jurul figurii lui Pablo Escobar în Columbia, unde anumite itinerarii urmăresc locurile legate de viața și activitatea fostului lider al cartelului de la Medellín. Și Spania oferă numeroase exemple de turism asociat unor episoade violente sau controversate din istorie.
Bloguri și site-uri specializate promovează trasee dedicate Războiului Civil Spaniol, inclusiv vizite la Guernica sau la ruinele orașului Belchite. În ultimii ani au fost promovate și itinerarii care includ buncăre și alte vestigii ale războiului, precum și locuri asociate istoriei vrăjitoriei, cum este localitatea Zugarramurdi. Dincolo de interesul turistic, fenomenul ridică însă o serie de probleme etice.
Multe dintre aceste locuri au fost create sau păstrate ca spații de comemorare și doliu, nu ca obiective de divertisment. Una dintre principalele preocupări ale specialiștilor este riscul banalizării tragediilor și al transformării suferinței în spectacol. Un exemplu frecvent invocat este comportamentul unor vizitatori la Auschwitz, unde fotografiile de tip selfie au generat dezbateri privind limitele comportamentului în astfel de spații.
Și cazul Valle de los Caídos, fostul mausoleu dedicat dictatorului Franco, ilustrează dificultățile legate de interpretarea și promovarea unor locuri cu o puternică încărcătură politică și istorică. Specialiștii susțin că turismul negru poate avea o valoare educativă atunci când este practicat cu respect față de victime și este însoțit de un context istoric adecvat. În aceste condiții, vizitarea unor astfel de locuri poate contribui la înțelegerea și reflecția asupra unor evenimente traumatice care au marcat societățile.
În lipsa unui astfel de context, însă, turismul negru riscă să transforme memoria tragediilor și a victimelor într-un produs comercial.