Acesta este unul dintre cele mai importante trenduri din industria energetică în ultimii ani: trecerea de la companii specializate pe o singură tehnologie la companii cu portofolii diversificate. Am ajuns aici odată cu creșterea accelerată a producție de energie regenerabilă, care este cea mai ieftină, însă poate fi produsă doar dacă bate vântul sau strălucește soarele.
Acest lucru nu mai este suficient pentru marii consumatori industriali de electricitate, care au nevoie de energie continuă sau la alte ore decât producția din surse regenerabile. În acest context, modelul tradițional „produc și vând” începe să fie înlocuit de unul mult mai complex, în care producătorul trebuie să garanteze livrarea energiei pe intervale cât mai apropiate de profilul real de consum al clientului. De câteva decenii producătorii sunt specializați pe o singură tehnologie: hidrocentrale, centrale pe gaze sau parcuri eoliene.
Astăzi, marile companii investesc simultan în mai multe tipuri de producție. Un portofoliu modern poate include hidrocentrale, centrale pe gaze, parcuri fotovoltaice, turbine eoliene și baterii de stocare. Fiecare tehnologie compensează limitele celeilalte.
Ziua, energia este produsă în principal de panourile fotovoltaice. Seara, când producția solară dispare, intervin hidrocentralele, bateriile sau centralele pe gaze. Astfel, producătorul nu mai vinde doar energie, ci oferă flexibilitate și siguranță în alimentare.
Investițiile în diversificarea portofoliului nu mai sunt excepții azi. Aproape toate companiile producătoare de energie și-au diversificat portofoliul sau au acest lucru în plan. Ca să enumerăm câteva exemple, putem începe cu compania Ørsted (Danemarca), care a trecut de la combustibili fosili la energie regenerabilă.
Inițial compania producea energie aproape exclusiv din cărbune, petrol și gaze naturale (sub numele DONG Energy). Astăzi este cel mai mare dezvoltator mondial de parcuri eoliene offshore și produce energie și din solar și biomasă și operează sisteme de stocare. Danezii și-au redus astfel radical dependența de combusibilii fosili în mai puțin de două decenii.
Un alt exemplu elocvent este PPC din Grecia, care producea cea mai mare parte a energiei din lignit. După 2010, compania a accelerat tranziția către un amplu program de investiții în energia verde și are astăzi un portofoliu care include energie hidro, eoliană, fotovoltaică, centrale pe gaze, sisteme de stocare a energiei. În România este cel mai mare investitor din sectorul energiei regenerabile, cu un portofoliu de 1,6 GW și planuri de extindere la 4 GW până în 2030.
RWE din Germania era unul dintre cei mai mari producători de energie din lignit și huilă din Europa, iar în acest moment investește masiv în eolian offshore, solar, baterii, hidrogen și centrale flexibile pe gaze și a devenit unul dintre cei mai mari investitori europeni în regenerabile. Iberdrola (Spania) era bazată pe hidrocentrale, dar acum are un mix format din hidro, eolian onshore și offshore, solar, nuclear și gaze naturale. A devenit unul dintre liderii mondiali în energia eoliană.
Italienii de la Enel produceau în trecut energie în principal din petrol, gaze și cărbune. Acum operează hidrocentrale, centrale eoliene, fotovoltaice, geotermale, pe gaze și proiecte de stocare a energiei. Francezii de la Electricite de France se bazau aproape exclusiv pe energie nucleară, dar au investit în ultima perioadă în diversificare: hidrocentrale, eolian, solar și centrale pe gaz.
Dacă ne uităm și în afara Europei, China Energy Investment Corporation, un gigant aș producției pe bază de cărbune, a ajuns să dețină unul dintre cele mai mari portofolii mondiale de energie eoliană, solară și hidro, fără a renunța complet la cărbune. Vedem astfel că toate aceste companii au plecat de la o tehnologie dominantă și au investit ulterior în surse complementare, astfel încât veniturile să nu depindă de evoluția unui singur combustibil.