Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată hepta/Cum folosește extrema dreaptă din Europa tragedia migranților din Ceuta Tragediile devin întotdeauna momentele în care liderii politici sunt puși în fața unei alegeri fundamentale. Ei trebuie fie să găsească soluții, fie să caute vinovați.
Drama de la Ceuta, unde peste 70 de persoane și-au pierdut viața încercând să ajungă înot din Maroc în enclava spaniolă, arată că o mare parte a Europei a ales deja a doua variantă. În doar câteva zile, o catastrofă umanitară s-a transformat într-un nou episod al războiului politic dus în jurul migrației, iar victimele au devenit simplul decor al unei competiții electoral e care depășește cu mult granițele Spaniei. Dincolo de imaginile dramatice, episodul de la Ceuta scoate la iveală vulnerabilitățile unei Europe aflate sub o presiune politică electorală tot mai mare.
În aparență, este vorba despre un nou val de migrație ilegală. În realitate, criza este rezultatul unei combinații periculoase de dezinformare pe rețelele sociale, de nemulțumiri economice profunde în Maroc, de lipsă a unei reacții eficiente din partea autorităților locale, precum și de incapacitatea instituțiilor spaniole de a anticipa un astfel de eveniment fără precedent, chiar dacă acestea erau deja concentrate asupra incendiilor devastatoare care afectează țara. Cei aproximativ 60.
000 de oameni care au trecut în Ceuta nu reprezintă imaginea unei invazii organizate, ci expresia disperării unei generații fără perspective. Mulți dintre cei întorși ulterior în Maroc au vorbit despre lipsa locurilor de muncă, salarii insuficiente și sentimentul că nu mai au niciun viitor acasă. Tocmai această realitate face ca fenomenul să fie mult mai dificil de combătut decât prin simple măsuri de securitate.
Frontierele pot fi întărite, însă nu pot opri frustrările sociale acumulate de milioane de oameni aflați la periferia Uniunii Europene. Cu toate acestea, dezbaterea europeană a alunecat rapid din zona faptelor în cea a propagandei politice. În loc ca tragedia să declanșeze o discuție despre cooperarea dintre Uniunea Europeană, Spania și Maroc, numeroși lideri conservatori au preferat să transforme cazul într-un rechizitoriu împotriva guvernului socialist condus de Pedro Sánchez.
Italia și Germania au devenit principalele scene ale acestei confruntări politice, unde discursul despre migrație este alimentat mai degrabă de calcule electorale decât de realitățile din teren. Gestul premierului italian, Giorgia Meloni, de a suspenda simbolic aplicarea acordului Schengen în relația cu Spania este poate cel mai sugestiv exemplu. Măsura nu produce efecte practice, deoarece Ceuta nici măcar nu face parte din spațiul Schengen, iar Italia nu are frontieră comună cu Spania.
Valoarea ei este exclusiv una politică, transmițând electoratului imaginea unui lider care reacționează ferm în fața migrației ilegale, chiar dacă măsura nu schimbă cu nimic situația concretă. Același mecanism funcționează și în Germania, unde cancelarul Friedrich Merz se simte obligat să răspundă ascensiunii partidului extremist „Alternativa pentru Germania” (AfD) („Alternative für Deutschland”). În multe state europene, extrema dreaptă nu mai stabilește doar tonul dezbaterii publice, ci și agenda partidelor tradiționale, care ajung să împrumute o parte din retorica adversarilor pentru a nu pierde voturi.
În acest fel, centrul politic începe să se deplaseze constant către poziții tot mai dure privind migrația. Paradoxul este că această schimbare de discurs are loc într-un moment în care datele nu confirmă imaginea unei Europe copleșite de un val migrator fără precedent. Dimpotrivă, numărul trecerilor ilegale ale frontierelor externe ale Uniunii Europene este în scădere, ca urmare a unei cooperări mai eficiente între statele membre și țările de tranzit.
Cu toate acestea, percepția publică este modelată mai ales de imaginile spectaculoase și de retorica politică, nu de statistici.