Psihologii spun că poți fi înconjurat de oameni și, totuși, să te simți complet singur. Fenomenul nu are legătură cu recunoștința sau cu firea dificilă a unei persoane.
Specialiștii explică fenomenul printr-o distincție simplă: structura relațiilor și calitatea lor nu sunt același lucru, notează geediting. com . Mulți adulți participă la cine de familie și au colegi care le cunosc numele.
Cu toate acestea, unii se simt nevăzuți. Le lipsește cineva care să știe la ce lucrează de fapt sau ce i-a marcat în ultimul timp. Cercetătorii spun că lipsa nu este de contact, ci de profunzime.
Ce spun psihologii despre izolare și singurătatea resimțită Izolarea socială este măsurabilă: câți oameni ai în jur, cât de des te vezi cu ei. Singurătatea resimțită este subiectivă și ține de cum percepi legăturile. O persoană poate avea puțină izolare, dar multă singurătate resimțită.
De aceea, programele care doar adaugă contacte sociale nu rezolvă mereu problema. Trei factori explică diferența între a fi înconjurat de oameni și a fi cunoscut Cercetătorii vorbesc despre trei piloni ai relațiilor: structură, funcție și calitate. Structura înseamnă câți oameni ai în viața ta.
Funcția înseamnă dacă aceștia răspund la mesaje sau vin la întâlniri. Calitatea înseamnă dacă știu ce contează cu adevărat pentru tine. O structură solidă poate ascunde, de fapt, o calitate scăzută a relațiilor.
Prietenia dintre adulți are limitări pe care copilăria nu le are. Timpul este limitat, iar contextele de întâlnire sunt de obicei practice: muncă, copii, treburi curente. Subiectele personale profunde apar mai rar de la sine.
La persoanele în vârstă, problema se accentuează, pe măsură ce relațiile vechi se răresc. Psihologi: Ce ajută cu adevărat împotriva acestui tip de singurătate Psihologii spun că soluția nu este mai mult contact social, ci contact mai profund . O singură relație în care ambele persoane se cunosc cu adevărat contează mai mult decât zece cunoștințe superficiale.
În schimb, mai multe petreceri sau mesaje de grup nu reduc, de regulă, această formă de singurătate.