Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pexels/Un Super El Niño amplifică schimbările sezoniere, modifică traseul și intensitatea sistemelor de presiune și generează fenomene meteo extreme la scară largă Un Super El Niño de proporții istorice câștigă rapid amploare în Oceanul Pacific, iar efectele sale asupra atmosferei devin tot mai vizibile. Datele oceanice recente arată că fenomenul se îndreaptă spre o intensitate record în Toamna și Iarna acestui an, cu un răspuns atmosferic global deja în plină desfășurare.
Luna Iulie a adus, în Statele Unite și Canada, tipare de presiune și temperatură aproape identice cu cele observate în timpul episoadelor puternice de El Niño din trecut. Prognoza pentru August anunță următoarea etapă: influența tot mai puternică a Pacificului începe să remodeleze curentul jet, un proces care se va amplifica spre Toamnă și Iarnă, conform Severe weather . El Niño reprezintă o anomalie termică pozitivă la suprafața Oceanului Pacific ecuatorial, care perturbă profund tiparele globale de presiune și vânt.
Analizele actuale arată o anomalie extrem de puternică deja instalată în regiunile-cheie ENSO, cu valori care depășesc +5 grade peste normal în anumite zone – o dezvoltare neobișnuit de rapidă comparativ cu evenimentele Super El Niño anterioare din istoricul disponibil. Modelul NCEP CFSv2 confirmă acest traseu: anomalia depășește pragul de +3 grade, cu mult peste limita de +2 grade care definește un Super El Niño. Traiectoria actuală din 2026 este chiar mai accentuată decât cea a episoadelor Super El Niño precedente, ceea ce ar putea duce la un eveniment record, dacă tendința se confirmă.
Prognozele oficiale ale NOAA CPC susțin acest scenariu, indicând o probabilitate ridicată ca fenomenul să atingă vârful de intensitate spre finalul Toamnei și începutul Iernii, cu șanse semnificative ca acesta să intre în categoria „extrem”. La baza acestei dezvoltări stă un val Kelvin – o masă uriașă de apă caldă formată în adâncul oceanului, împinsă la suprafață de episoade repetate de vânt de vest, și care alimentează direct anomalia de suprafață pe care o numim El Niño. Un Super El Niño amplifică schimbările sezoniere, modifică traseul și intensitatea sistemelor de presiune și generează fenomene meteo extreme la scară largă.
Semnalul e deja vizibil: în Iulie, zona de presiune scăzută din America de Nord s-a deplasat spre vest, permițând un flux cald dinspre sud să se instaleze sub o creastă de presiune ridicată peste centrul și estul SUA și Canadei, în timp ce coasta de vest a rămas sub aer mai rece. În Europa, o zonă puternică de blocaj cu presiune ridicată s-a format peste nordul continentului, amplificând căldura în vestul Europei, în timp ce nord-estul a rămas mai răcoros. Semnătura atmosferică cea mai clară a acestui El Niño apare însă la altitudine, în jurul a 12 kilometri, unde analizele arată o mișcare puternică de aer ascendent peste Pacificul central și estic și o mișcare descendentă intensă peste Oceanul Indian – dovada unui „pod atmosferic” profund modificat, tipic pentru un episod El Niño puternic.
Prognozele pentru August arată o zonă persistentă de aer ascendent peste Pacificul central și estic, semn că fenomenul devine tot mai bine „ancorat” – ceea ce meteorologii numesc undă staționară atmosferică, o zonă practic fixă de presiune scăzută generată de intensitatea excepțională a El Niño. În prima parte a lunii, prognozele arată o creastă de presiune peste vestul-centrul SUA și Canada, care va aduce temperaturi mai ridicate, în timp ce sudul Canadei și estul SUA ar putea intra sub influența unei zone de presiune scăzută, cu un flux inversat față de tiparul clasic. Vestul și centrul SUA vor resimți o anomalie caldă, în timp ce estul rămâne aproape de normal, iar precipitațiile vor fi mai abundente în est și nord-est și mai reduse în nordul și centrul-sudic al SUA.