Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ștefania Mărăcineanu, o savantă prea puțin cunoscută în propria țară. Ștefania Mărăcineanu a fost născută în seara zilei de 17 iunie 1882, în suburbia Sf.
Ioan Moşi din București, fiind fiica naturală a Sevastiei, iar nașterea a fost înregistrată pe 18 iunie la Primăria Sectorului 1 – Galben. Pe liniile acestui portret: „ Profesionalismul și cercetările Ștefaniei Mărăcineanu au fost cunoscute și apreciate de unii contemporani precum Constantin Kirițescu, Nicolae Iorga, Alexandrina Gr. Cantacuzino, Anna Lahovary, reprezentanți ai Casei Regale a României.
A obținut o bursă și a continuat la Paris studii și experimente privind radioactivitatea, la Institutul Radiului, sub conducerea savantei Marie Curie. La 26 mai 1924, Ștefania Mărăcineanu și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul Recherches sur la constante de polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux la Universitatea Sorbona din Paris. În perioada 1925-1929, Ștefania Mărăcineanu a continuat în Franța studiul radioactivităţii, a cercetării efectelor datorate interacţiunii cu mediul înconjurător (atmosfera terestră, radiaţia solară şi radiaţia cosmică) și a observat un fenomen necunoscut: expunerea la soare a substanţelor radioactive conduce la apariţia de precipitaţii sau cel puţin a condiţiilor specifice apariţiei lor”.
La Observatorul Astronomic, profesorul Henri Deslandres, directorul instituției, i-a pus la dispoziţie laboratorul de radioactivitate, unde Ștefania Mărăcineanu a studiat fenomenul pus în evidenţă de teza ei de doctorat, cel de variaţie a timpului de înjumătăţire a radiaţiei poloniului şi ipoteza că plumbul utilizat în timpul experimentelor devine radioactiv. În 1925, în contextul unei vizite oficiale la Paris, Regele Ferdinand și Regina Maria au cunoscut-o pe Ștefania Mărăcineanu, cercetătoarea le-a fost prezentată chiar de președintele Republicii Franceze, care era la curent cu cercetările ei. La revenirea în țară, a primit o subvenție din fondurile proprii ale Reginei și premiul „Ferdinand”.
„După revenirea în ţară, la 10 iunie 1930 – mai sesizau cercetătorii Arhivelor Naționale -, Ştefania Mărăcineanu a înregistrat observaţiile sale într-un brevet de invenţie cu titlul «Mijloc de a provoca ploaia», de asemenea a fost realizatoarea primei ploi artificiale din lume în luna mai 1931, la București, iar în vara anului 1934, cu sprijinul guvernului francez, în Sahara (Algeria)”. Ștefania Mărăcineanu a scris și a publicat studii despre cercetările sale, a fost asistentă, apoi șefă de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din București, unde, în 1925, a organizat o secţie de Radioactivitate în Laboratorul de Electricitate, după modelul Laboratorului de Fizică de la Institutul de Radium din Paris cu aparate personale, a predat cursul „Radioactivitatea”, iar în 1937 a fost primită membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România. „În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a lucrat ca voluntară la spitalul din Câmpulung Muscel, ajutând soldații răniți de pe front, iar în anul de secetă 1942 a organizat experimente de generare a ploilor în zona Bărăganului, la Hagieni, Mărculeşti, județul Ialomiţa, la Călugăreni, județul Giurgiu, la Zurbaua, în Ilfov, la Buturugeni, în Giurgiu”.
Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, relaționat probabil și cu iradierile la care s-a expus în timpul experimentelor sale și a încetat din viață în 15 martie 1944, la vârsta de 62 de ani, după ce fusese internată timp de patru luni în Spitalul Colentina. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu, fiind condusă pe ultimul drum de elevele și profesoarele Școlii Centrale de Fete. 144 de ani s-au împlinit în 17 iunie 2026 de la nașterea savantei Ștefania Mărăcineanu.