Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase FERMA DUTTON pe SkyShowtime Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Articole » Statul Național Legionar un avertisment din istoria recentă a României Statul Național Legionar un avertisment din istoria recentă a României 14 sept. 2026 Petru Clej • Articole –> SHARE: WhatsApp icon Foto: Wikipedia/Editura Corint Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul La 14 septembrie 1940 a luat ființă Statul Național Legionar, condus de generalul Ion Antonescu, care îl avea ca adjunct pe Horia Sima, liderul Mișcării Legionare, cooptată în guvern de către Antonescu. Pe data de 5 septembrie 1940 Regele Carol al II-lea îl învestise pe Ion Antonescu cu puteri depline, înainte de a abdica în favoarea fiului său, Mihai.
De ce s-a simțit nevoit Antonescu să facă apel la legionari pentru a forma guvernul după numai opt zile? Profesor dr. Florin Muller de la Universitatea București, autorul cărții Statul național-legionar, a acordat un interviu exclusiv pe această temă la G4Media.
Am explicat pe larg în cartea mea, Statul național-legionar , întreaga dinamică politică care a dus la instaurarea statului național-legionar, prin Decretul-Regal din 14 septembrie 1940. Ion Antonescu a apelat la Mișcarea Legionară ca unica forță de partid care a sprijinit decisiv noul regim. Partidele democratice, în primul rând Partidul Național-Țărănesc și-au exprimat, prin liderii lor, speranța că generalul Ion Antonescu nu va acorda extremei drepte reprezentate de legionari, puteri prea mari în noul stat.
Mișcarea Legionară era singura forță politică care putea sprijini un nou regim care își asumase punerea în practică a Dictatului de la Viena, alinierea 100% la puterile Axei. Un regim hibrid, cu un general naționalist și pro-nazist sprijinit de partide pro-britanice și anti-naziste era un non sens. Au fost câteva excepții de politicieni, din sfera economică, proveniți din fostele partide, dar aceștia nu mai reprezentau politic nici PNL, nici PNȚ.
Care era raportul de forțe între Antonescu și Mișcarea Legionară la începutul statului național-legionar? Am caracterizat în cartea mea, Statul național-legionar, regimul instaurat la 6/14 septembrie 1940 drept un ”stat-dual” și ”regim comisarial”. Aceasta însemna că puterea era distribuită, inegal, între generalul Ion Antonescu și Mișcarea Legionară.
Cel mai important minister aflat sub controlul legionar era Ministerul de Interne, sub conducerea generalului Constantin Petrovicescu, fost comisar regal în procesul asasinilor lui I. G. Duca, fostul prim ministru liberal.
Legionarii mai controlau Ministerul de Externe (primul pierdut de ei) prin diplomatul anti-titulescian Mihail Sturdza, prefecturile civile și cele de poliție, Direcția Generală a Poliției și Siguranței, Ministerul Educației Naționale, prin sociologul legionar Traian Brăileanu, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, prin Vasile Iasinski. Antonescienii controlau autoritar Președinția Consiliului de Miniștri, prin Ion Antonescu, învestit cu ”puteri depline”, Conducător al Statului și al șef al regimului legionar. Urmau Ministerul de Justiție prin Mihai Antonescu, profesor de drept internațional, ministerele economice, Serviciul Special de Informații (subordonat direct lui Ion Antonescu).
Trebuie precizat că, cel puțin la început, a existat o colaborare de fond între Ion Antonescu și legionari, ambele forțe fiind interesate de distrugerea instituțiilor fostului regim.