Cel mai mare oraş după Bucureşti pe timpul verii este fără îndoială Constanţa, dacă o socoteşti începând din nord din Năvodari până la sud în Vama Veche, iar în pofida scăderii numărului de turişti în 2025 şi 2026 faţă de anii anteriori realitatea arată că arealul de business şi turism Constanţa are un potenţial încă neexploatat. Lansarea la sfârşitul acestei săptămâni a platformei de leisure şi concerte Nibiru, în partea de nord a staţiunii Costineşti, este o încercare de realizare a acestui potenţial.
În următorii cinci ani, odată ce arterele de autostrăzi nord-sud şi est-vest vor fi finalizate, iar circulaţia trenurilor pe marile axe se va îmbunătăţi, litoralul se va dubla ca business faţă de ce este acum. După terminarea autostrăzii Bucureşti-Constanţa, datele au arătat că în următorii cinci ani creşterea PIB a judeţului Constanţa a fost dublă faţă de creşterea medie din restul ţării. Practic, Bucureştiul şi-a asigurat o extensie spre est, iar sutele de blocuri din Mamaia Nord şi Năvodari au apărut tocmai ca urmare a accesului mai facil dat de autostradă.
Că sunt o varză arhitectural şi urbanistic majoritatea, este altceva. Dar oamenii vor să aibă posibilitatea să se ducă la ceva al lor la mare. Cum spunea un kinoterapeut: „De ce să mă dea afară din hotel la 12:00 duminica, aşa măcar mă bucur de weekend până duminică seara…
”, şi a scos din buzunar încă o rată de câteva sute de euro pentru un apartament în Mamaia Nord. Să fii la două ore, două ore şi jumătate de un oraş mare în orice parte a lumii este considerat ok pentru o investiţie în a doua locuinţă. Long Island este la două ore de Manhattan.
Cu toate minusurile lui, litoralul românesc are cel mai mare plus pe care nimeni nu i-l poate lua: proximitatea. Proximitatea şi … românescul.
Chiar şi acest pestriţ, această hărmălaie, pe care nu le găseşti în complexurile all-inclusive din Turcia sau pe plajele mult mai largi şi cu apă mai caldă şi mai transparentă din Grecia sau Cipru, are farmecul său. Astăzi, un Eforie Nord de exemplu este un Obor de acum 10 ani, când încă tinerii în tenişi şi cu sacoşe de pânză nu-i descoperiseră farmecul, dar mâine această gentrificare, adică invadarea unei lumi de către o altă lume, mai fancy, mai umblată, mai cosmopolită, se va produce. Geografia, geologia şi biologia – cu formele sale plantele, animalele, peştii, oamenii – vor fi şi de această dată câştigătoare.
Techirghiolul, chefalul, porumbul fiert, rămân în luptă. Iar restaurantele încep să adopte meniuri tot mai sofisticate chiar în mijlocul tarabelor cu de toate de care voia toată lumea să scape acum câtva timp. Să găseşti un tartar de biban de mare la Eforie Nord pe faleză la Nao, între marile terase cu plimbă-tava, cine îşi putea imagina acum 4-5 ani?
Dar comerţul acesta stradal ce înseamnă până la urmă – înseamnă viaţă, înseamnă dinamică, înseamnă bucuria unui copil care nimereşte la ţintă şi câştigă un pluş sau o ciocolată. Iar plimbă-tava de zi şi de seară cu tot ce vrei, inclusiv muzică live, cu ce diferă de all-inclusive-ul de la turci sau bulgari? Până la urmă au fost o soluţie şi pentru dificultatea de a găși personal, şi pentru a optimiza cheltuielile cu diversele feluri de mâncare.
Dacă ar mai umbla la trafic şi ar scoate maşinile de exemplu de pe lângă restaurante şi hoteluri şi ar avea grijă mai mult de spaţiile verzi, staţiunile de pe litoralul românesc ar păşi un pic într-o altă eră. Cu Costineştiul va fi cel mai greu de găsit o soluţie, având în vedere haosul urbanistic care a distrus vechea tabără studenţească, o splendoare în anii săi de aur, cu gazon, terenuri de sport sau amfiteatrul unde grupul Divertis garanta hohotele de râs în cascadă pentru sute de spectatori îngrămădiţi ca sardelele. Va deveni Nibiru un fel de nouă tabără a tineretului, cu activităţi sportive, cu festivaluri, cu jocuri pe plajă, o „discotecă a discotecilor” unde să vină şi noi trupe tinere aşa cum încântau Compact sau Iris tinerii în anii 80?