Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Rezultatele au indicat că persoanele care utilizau glucozamină prezentau un risc cu aproximativ 25% mai mare ca o afectare cognitivă ușoară să evolueze către boala Alzheimer Un studiu publicat în Nature Metabolism sugerează că glucozamina, un supliment utilizat frecvent pentru durerile articulare, ar putea accelera evoluția bolii Alzheimer și crește riscul de deces la pacienții cu demență. Cercetătorii au identificat un mecanism care implică acumularea excesivă de zahăr la nivelul proteinelor din creier.
Un supliment alimentar folosit de milioane de persoane pentru ameliorarea durerilor articulare și susținerea sănătății cartilajelor a ajuns în centrul unei controverse medicale. O nouă cercetare publicată în prestigioasa revistă științifică Nature Metabolism sugerează că glucozamina ar putea fi asociată cu o evoluție mai rapidă a bolii Alzheimer și cu un risc crescut de deces în rândul persoanelor care suferă deja de demență, conform Berliner Morgenpost . Descoperirea a atras atenția comunității științifice deoarece glucozamina este unul dintre cele mai populare suplimente pentru afecțiunile articulare, fiind disponibilă fără prescripție medicală în farmacii, magazine naturiste și pe numeroase platforme online.
Studiul a fost coordonat de cercetători de la Universitatea din Florida, care au analizat date medicale colectate între anii 2012 și 2024. Folosind instrumente bazate pe inteligență artificială, echipa a identificat persoane cu tulburări cognitive ușoare și pacienți diagnosticați cu diferite forme de demență. Rezultatele au indicat că persoanele care utilizau glucozamină prezentau un risc cu aproximativ 25% mai mare ca o afectare cognitivă ușoară să evolueze către boala Alzheimer.
De asemenea, în cazul pacienților deja diagnosticați cu demență, utilizarea suplimentului a fost asociată cu un risc de deces cu aproximativ 25% mai ridicat comparativ cu cei care nu îl consumau. Cercetătorii subliniază însă că aceste date reprezintă asocieri statistice și nu demonstrează direct că glucozamina provoacă sau agravează boala. Sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma existența unei relații cauzale.
Interesul oamenilor de știință pentru glucozamină a apărut datorită capacității acestei substanțe de a traversa relativ ușor bariera hemato-encefalică, sistemul natural de protecție care separă sângele de țesutul cerebral. Odată ajunsă în creier, glucozamina poate influența un proces biologic prin care anumite proteine sunt „decorate” cu mici grupări de zahăr. Acest mecanism, cunoscut sub numele de glicozilare, este esențial pentru funcționarea normală a celulelor.
Problema apare atunci când procesul devine excesiv. Cercetătorii au observat că în creierul pacienților diagnosticați cu Alzheimer există cantități neobișnuit de mari de astfel de structuri zaharoase atașate proteinelor. Fenomenul a fost denumit hiper-glicozilare.
Potrivit autorilor studiului, această acumulare excesivă nu pare să fie doar o consecință a bolii, ci ar putea contribui activ la degradarea neuronilor și la accelerarea proceselor care duc la pierderea memoriei și a funcțiilor cognitive. Pentru a înțelege mai bine mecanismele biologice implicate, cercetătorii au realizat teste pe modele animale utilizate frecvent în studiul bolii Alzheimer. Rezultatele au fost semnificative.
Atunci când oamenii de știință au blocat enzimele responsabile de formarea lanțurilor de zahăr asociate hiper-glicozilării, șoarecii au prezentat îmbunătățiri evidente ale memoriei și capacităților cognitive. În schimb, animalele care au primit suplimentar glucozamină prin alimentație au înregistrat niveluri și mai ridicate ale acestui proces biologic. În paralel, performanțele lor cognitive s-au deteriorat, iar simptomele asociate bolii Alzheimer s-au accentuat.