Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sfântul Pantelimon, ocrotitorul medicilor Pe 27 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon – unul dintre cei mai iubiți sfinți din calendarul creștin, cunoscut drept „doctorul fără de arginți” și considerat ocrotitorul medicilor și al tuturor celor aflați în suferință. Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 284, în cetatea Nicomidiei (aflată azi pe teritoriul Turciei), în timpul domniei împăratului roman Maximian Galeriu.
Tatăl său, Eustorgios, era senator păgân la curtea imperială, în timp ce mama sa, Evula, era creștină. La naștere, a primit numele „Pantoleon”, care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu” – un nume păgân, potrivit credinței tatălui său. Mama lui a murit, însă, la doar câțiva ani de la nașterea copilului, iar Pantoleon a fost trimis de tatăl său la o școală păgână, unde a studiat filosofia și medicina.
Tatăl său, medic la palat, l-a dat spre îngrijire renumitului doctor Eufrosin, alături de care tânărul a ajuns la o cunoaștere aprofundată a tainelor medicinei, devenind, cu timpul, un medic apreciat în Nicomidia. În timpul studiilor, l-a întâlnit pe preotul Ermolae, care l-a îndrumat spre creștinism. Pantoleon a primit Taina Botezului și a luat, atunci, numele de „Pantelimon”, care înseamnă „cel cu totul milostiv”.
După botez, Pantelimon și-a dedicat viața îngrijirii bolnavilor, fără să ceară vreodată plată pentru serviciile sale medicale – de aici i se trage și numele de „doctor fără de arginți”. Și-a împărțit toată averea moștenită săracilor, a eliberat sclavii pe care îi avea în grijă și a continuat să vindece bolnavi, folosind atât cunoștințele sale medicale, cât și rugăciunea. Faptul că era căutat de tot mai mulți bolnavi a stârnit invidia celorlalți medici din Nicomidia, care l-au denunțat autorităților ca fiind creștin.
Chemat înaintea împăratului, i s-a cerut să renunțe la credința sa în Hristos. Sfântul a refuzat categoric, continuând să-și mărturisească deschis credința, în ciuda numeroaselor încercări și suferințe la care a fost supus. În cele din urmă, împăratul a poruncit ca Pantelimon să fie decapitat, în jurul anului 305.
Tradiția creștină păstrează un episod simbolic legat de execuția sa: în drum spre locul martiriului, Pantelimon s-ar fi rugat lui Dumnezeu să primească cununa muceniciei, iar din cer s-ar fi auzit un glas care i-ar fi confirmat că numele său nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon – „adăpost deznădăjduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor”. Se mai spune că, în momentul decapitării, din rană nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care fusese legat ar fi înflorit neașteptat. Astăzi, Sfântul Pantelimon rămâne unul dintre cei mai populari sfinți „doctori fără de plată” din calendarul ortodox, iar numeroase biserici și mănăstiri din România îl au drept ocrotitor, sărbătorindu-și hramul chiar pe 27 iulie.
Ziua de 27 iulie e marcată în calendarul ortodox cu cruce neagră – o categorie de sărbătoare diferită, ca importanță liturgică, de marile praznice însemnate cu cruce roșie. Potrivit explicațiilor Bisericii Ortodoxe Române, sărbătorile cu cruce neagră sunt zile de pomenire a sfinților care s-au jertfit pentru Hristos sau au avut o viață de exemplu pentru credincioși, dar la care nu este obligatorie participarea la o priveghere de noapte, ca în cazul marilor sărbători. În aceste zile, la biserică se cântă polieleu – cântarea milostivirii dumnezeiești -, iar credincioșii sunt încurajați să se roage pentru sfântul pomenit, fără ca aceasta să fie considerată o zi liberă obligatorie.
În popor, ziua de 27 iulie e asociată și cu câteva obiceiuri legate de sfârșitul verii: se spune că, în această zi, cerbul iese din apă, iar apele încep să se răcească, semn că vara își pierde din putere. Frunza teiului se întoarce, potrivit tradiției, pe dos – un alt semn simbolic al apropierii toamnei.