Alegerea unei tunsori conforme devine cu atât mai importantă pe măsură ce trec anii. Părul poate deveni mai fin sau mai rar, textura se poate modifica, iar firele albe au adesea o structură diferită de cea a părului pigmentat.
În aceste condiții, coafurile care ofereau volum și formă în tinerețe nu mai produc întotdeauna același efect. Asta nu înseamnă însă că femeile de peste 60 de ani trebuie să opteze automat pentru o tunsoare pixie sau să renunțe la părul lung. Potrivit stiliștilor, cea mai bună alegere este o tunsoare adaptată texturii, densității și formei naturale a părului.
Straturile bine plasate pot crea impresia de volum în cazul părului fin, în timp ce șuvițele care încadrează fața pot pune în valoare trăsăturile. Boburile lejere, tunsorile până la umeri, bretonul tip „curtain bangs” și variantele moderne de pixie sau „bixie” se numără printre opțiunile care pot oferi un aspect actual, fără a necesita ore întregi de coafare. Scopul nu este neapărat acela de a părea mai tânără, ci de a obține un look proaspăt, natural și ușor de întreținut.
Amerah Underwood, stilist profesionist și cofondatoare a salonului UMI, consideră că unul dintre cele mai importante elemente ale unei coafuri reușite după 60 de ani este textura. Cu o experiență de aproape două decenii în domeniu, aceasta susține că „textura sugerează tinerețe”, în timp ce „rigiditatea sugerează înaintarea în vârstă”. Pe măsură ce textura și densitatea părului se modifică natural, o coafură foarte rigidă sau excesiv de finisată poate accentua aceste schimbări.
În schimb, buclele lejere, straturile mai puțin uniforme și textura naturală creează impresia de mișcare și volum. O coafură cu mai multă mișcare poate contribui și la estomparea vizuală a zonelor în care părul este mai rar. În plus, șuvițele moi din zona pomeților și a maxilarului pot încadra mai bine chipul.
De aceea, conform specialiștilor, o coafură reușită nu trebuie să fie perfect aranjată. Un aspect ușor lejer și natural poate fi mai modern și mai avantajos decât o coafură rigidă, fixată excesiv cu produse de styling. Tehnica de tăiere prin point-cutting sau folosirea briciului poate contribui la obținerea unei texturi mai naturale și la evitarea aspectului de „cască”.
Șuvițele orientate în sus și spre exterior pot crea, de asemenea, impresia unei fețe mai bine încadrate. Bobul clasic poate căpăta un aspect mai modern prin adăugarea unor onduleuri moi. Potrivit lui Underwood, coafura purtată de Jane Fonda este tăiată drept la bază, cu o filare discretă în interior.
Lungimea până la bărbie urmărește linia maxilarului și poate fi conformă pentru numeroase forme ale feței, păstrând în același timp o lungime suficient de redusă pentru un aspect proaspăt. Pentru coafare, părul poate fi ondulat cu un ondulator de aproximativ 2,5 centimetri, alternând direcția buclelor. După aceea, acestea pot fi desfăcute ușor cu peria sau cu degetele pentru a obține onduleuri naturale.
Filarea ușoară pe lungime și în zona creștetului creează mișcare și textură, mai ales în cazul părului ondulat natural. Un alt avantaj este întreținerea relativ simplă. Stilista avertizează însă că filarea excesivă trebuie evitată, mai ales în cazul părului fin.
Prea multe straturi pot elimina din densitatea vizuală și pot face părul să pară și mai lipsit de volum. Un breton lung și filat, purtat într-o parte, poate reprezenta o alternativă mai ușor de întreținut la bretonul drept și des. Este și varianta aleasă de Diane Keaton, conform lui Underwood.
Bretonul se integrează în straturile din jurul feței, fără să creeze o linie rigidă pe frunte. Rezultatul este o încadrare mai delicată a chipului, iar bretonul lateral poate atrage atenția asupra ochilor. Pentru coafare, bretonul poate fi uscat cu o perie rotundă, orientându-l într-o parte.
La final, un jet de aer rece poate ajuta la fixarea formei. Pentru femeile care nu vor să renunțe la lungime, tunsoarea clavicut poate fi o soluție de compromis.