Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Zeci de pacienți din Marea Britanie au fost diagnosticați greșit sau au urmat tratamente agresive timp de mulți ani. Becky Jones avea 21 de ani, se afla la începutul unei relații și își dorea să urmeze o carieră în poliție când medicii i-au spus că suferă de o tumoră cerebrală agresivă și fără tratament ar mai avea de trăit între 6 și 12 luni.
În loc să își construiască viitorul pe care și-l imaginase, tânăra a urmat timp de 11 ani chimioterapie care i-a provocat greață, oboseală și alte efecte adverse severer. Ea a trăit, în același timp, cu teama că întreruperea tratamentului va însemna moartea. Astăzi, la 34 de ani și mamă a doi copii, Becky a aflat că nu a avut niciodată o tumoră cerebrală.
Experți independenți, consultați în cadrul demersurilor sale juridice, au concluzionat că leziunea de care suferea era, cel mai probabil, rezultatul unei demielinizări tumefactive – o afecțiune inflamatorie a creierului care poate imita, în imagistica medicală, aspectul unei tumori și poate fi tratată cu steroizi. În 2012, Becky Jones eraoperator CCTV pe stadionul echipei Coventry City și tocmai îl cunoscuse pe Pete, partenerul său, care lucra acolo ca steward. Migrenele severe de care suferea au determinat-o să se adreseze medicilor.
Investigațiile imagistice au evidențiat o leziune la nivelul creierului, iar ulterior femeia a fost supusă unei biopsii. Potrivit avocaților săi, diagnosticul de glioblastom de gradul patru – una dintre cele mai agresive forme de cancer cerebral – a fost stabilit înainte ca rezultatele biopsiei să fie disponibile. Becky a fost anunțată că, fără tratament, mai avea de trăit între 6 și 12 luni.
A început să ia temozolomidă, un medicament chimic utilizat în tratamentul anumitor tumori cerebrale. Ceea ce a urmat a fost mai bine de un deceniu de chimioterapie. Deși ghidurile clinice prevăd, în general, o perioadă limitată de tratament cu temozolomidă în cazul tumorilor cerebrale de grad înalt, Becky spune că i s-a comunicat că va trebui să continue administrarea medicamentului pe termen nelimitat.
Tratamentul a continuat lună de lună, deși investigațiile imagistice repetate nu au indicat o evoluție a bolii. În tot acest timp, femeia s-a confruntat cu greață, dureri abdominale, ulcerații bucale și o stare profundă de oboseală. Teama de infecții a determinat-o să se izoleze, iar activități precum mersul la sală, alergarea sau ieșirile în oraș au devenit tot mai dificile.
Inițial i-a fost retras permisul de conducere, iar ulterior dreptul de a conduce a fost restricționat. Medicii au avertizat-o, de asemenea, că este posibil să nu poată avea copii. În cele din urmă, Becky a născut doi copii, ambele sarcini fiind considerate perfect sănătoase.
Chimioterapia a fost oprită în 2024, după ce Becky a fost contactată de un medic și informată că tratamentul urma să fie întrerupt, în contextul pensionării profesorului Ian Brown, medic neuro-oncolog care îi supraveghease cazul. Femeia spune că a primit puține explicații și, inițial, nu a știut cine urma să preia responsabilitatea pentru îngrijirea sa. Ulterior, neurochirurgi și radiologi independenți care au analizat cazul au ajuns la o concluzie complet diferită de diagnosticul primit cu mai bine de un deceniu în urmă.
Leziunea nu era canceroasă. Experții au ajuns la concluzia că Becky suferea de demielinizare tumefactivă, un proces inflamator care poate avea aspectul unei tumori cerebrale la investigațiile imagistice. Femeia a primit această informație în timpul unei videoconferințe cu avocații și experții medicali implicați în analiza cazului.
Becky a fost devastată în urma veștii. După mai bine de un deceniu în care a crezut că luptă împotriva unui cancer terminal, femeia a aflat că diagnosticul inițial era greșit.