Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată hepta/Cum folosește China sistemul BeiDou pentru a contracara SUA în Iran Conflictul dintre Iran și Israel, din vara anului 2025, a demonstrat că superioritatea militară nu mai depinde exclusiv de numărul rachetelor sau de performanțele avioanelor de luptă. O componentă aparent invizibilă – navigația prin satelit – începe să joace un rol decisiv în eficientizarea armamentului modern și, implicit, în câștigarea războaielor.
În timpul conflictului de 12 zile, din iunie 2025, rachetele și dronele iran iene s-au confruntat cu dificultăți în fața sistemelor avansate de război electronic utilizate de Israel și Statele Unite. Potrivit analizelor militare, bruiajul electronic și transmiterea de semnale GPS false au afectat în mod repetat sistemele de ghidaj ale armamentului iranian, reducând eficiența acestuia. La începutul anului 2026, mai multe evaluări ale unor servicii de informații au sugerat o schimbare semnificativă: Iranul ar fi început să utilizeze sistemul chinezesc de navigație prin satelit BeiDou (BDS), în locul GPS-ului american.
Potrivit acelorași surse, această schimbare ar fi îmbunătățit precizia loviturilor, precum și capacitatea rachetelor și dronelor iraniene de a evita contramăsurile electronice ale adversarilor. Dezvoltarea sistemului BDS își are rădăcinile într-un incident petrecut în urmă cu peste trei decenii. În 1993, cargoul chinezesc „Yinhe”, aflat în drum spre Iran, a fost acuzat de CIA că transportă componente destinate producerii de arme chimice.
Sub presiunea Statelor Unite, mai multe porturi din Orientul Mijlociu au refuzat accesul navei, care a rămas blocată în Oceanul Indian. Potrivit unor relatări din presa chineză de la vremea respectivă, nava și-ar fi pierdut accesul la semnalul GPS, fiind nevoită să ancoreze timp de câteva săptămâni. Ulterior, în urma unei inspecții efectuate în Arabia Saudită, acuzațiile nu au fost confirmate.
Episodul este considerat drept unul dintre factorii care au determinat Beijingul să accelereze dezvoltarea propriului sistem de navigație prin satelit, liderii comuniști concluzionând că dependența de infrastructura GPS controlată de SUA reprezintă o vulnerabilitate strategică majoră. În anii care au urmat, China a investit zeci de miliarde de dolari într-un sistem propriu de navigație prin satelit. Programul BDS a evoluat în mai multe etape: BeiDou-1 a oferit acoperire regională la începutul anilor 2000, BeiDou-2 a extins capacitățile sistemului, iar BeiDou-3, finalizat în jurul anului 2020, a asigurat acoperire globală, printr-o constelație de zeci de sateliți și o rețea extinsă de stații terestre.
Mai exact, astăzi, constelația BDS este formată din peste 50 de sateliți, aflați pe orbite diferite, și oferă acoperire în întreaga lume. Spre deosebire de GPS, care aparține Departamentului Apărării al SUA, BDS este controlat integral de autoritățile chineze și constituie unul dintre pilonii independenței tehnologice promovate de Beijing. Potrivit evaluărilor din China și cele ale unor analiști din domeniul apărării, BDS oferă în anumite regiuni o precizie comparabilă sau chiar superioară GPS-ului și include tehnologii avansate de protecție împotriva bruiajului și interferențelor.
După conflictul din 2025, Iranul ar fi integrat sistemul BDS în arsenalul său de rachete și drone. Rapoarte publicate în martie 2026 susțin că munițiile iraniene au demonstrat o rezistență sporită la măsurile de război electronic care, anterior, le afectau eficiența. Printre avantajele atribuite sistemului BDS se numără o rezistență mai mare la bruiaj și la falsificarea semnalului, o precizie ridicată – estimată la o abatere de sub cinci metri în anumite regiuni -, precum și posibilitatea de a transmite direct date securizate și de a actualiza traiectoria în timpul zborului.