Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sarcopenia, inamicul tăcut al mobilității Un aspect caracteristic și relevant al declinului fizic, care este asociat cu vârsta și fragilitatea, este cu siguranță sarcopenia, adică reducerea forței, legată de pierderea masei musculare. Dar să aprofundăm cu ajutorul dr.
David Della Morte Canosci, autorul volumului Lupta contra timpului. Algoritmul longevității… (Editura Trei, 2025): „Este ușor de imaginat cum această condiție favorizează o stare de dependență față de membrii familiei sau faţă de personalul specializat, deoarece persoana afectată de sarcopenie nu mai este în măsură nici măcar să desfăşoare activități zilnice simple, cum ar fi să facă cumpărăturile, să gătească, să se spele. Acest lucru, din păcate, provoacă un cerc vicios în care stilul de viață, devenind sedentar, provoacă, la rândul său, o pierdere suplimentară de masă musculară și o reducere a funcționalității, ceea ce poate duce la o scădere drastică a calității vieții și chiar la moarte”.
Mai departe: „Termenul «sarcopenie» derivă din grecescul sarx («carne») și penia («pierdere»). A fost introdus de Irwin Rosenberg în 1988 pentru a defini pierderile de masă și de funcţii musculare, în raport cu vârsta. Deşi termenul de sarcopenie indică clinic pierderea masei musculare, el este folosit de cele mai multe ori pentru a descrie atât unele procese celulare (denervare, disfuncție mitocondrială, modificări inflamatoare şi hormonale) cât şi o serie de afecţiuni clinice, precum scăderea forței musculare, scăderea mobilității și a funcționalității musculare, fatigabilitate, risc crescut de cădere și reducerea necesarului energetic.
Masa slabă a muşchiului contribuie, în general, la mai mult de 50% din greutatea corporală totală a adultului tânăr, însă, odată cu vârsta, ea se diminuează, începând de la 45 de ani, până când ajunge să reprezinte aproximativ 25% din greutate, la 75-80 de ani”. „Pierderea de masă musculară – a urmat dr. David Della Morte Canosci – este de obicei compensată de câștigul de masă grasă și se referă în principal la mușchii membrelor inferioare.
Evident, această condiție este mai evidentă la persoanele sedentare, din moment ce activitatea fizică anterioară constituie un element de protecție, chiar dacă relativ: nu împiedică procesul, dar cu siguranță îi încetinește debutul și dezvoltarea. După vârsta de 70 de ani, de obicei, procesul și consecințele pierderii forței la nivelul membrelor sunt accelerate atât de mult, încât 40% dintre femeile între 55 și 64 ani, 45% dintre cele între 65 şi 74 de ani și 65% dintre cele între 75 și 84 de ani nu mai reușesc să ridice o greutate de 4,5 kilograme. Sarcopenia este, prin urmare, mai bine definită ca pierdere de masă musculară, de calitate și funcţionalitate a mușchiului, asociată cu înaintarea în vârstă”.
Finalul: „În cazul oamenilor în vârstă, adică la persoanele de peste 65 de ani, potrivit definiţiei curente a bătrâneţii, sarcopenia este o condiţie fiziologică. Dar în această grupă de vârstă, obezitatea este, de asemenea, în creștere. Suma dintre cele două patologii, care pot apărea însă la orice vârstă, provoacă așa-numita obezitate sarcopenică.
Obezitatea sarcopenică reprezintă unul dintre cele mai complicate cazuri de obezitate, deoarece duce la o creștere exponențială a riscului de patologii asociate vârstei înaintate. Acest lucru este și mai evident dacă sunt prezente și alte patologii, precum osteoporoza”. Termenul „sarcopenie” derivă din grecescul sarx („carne”) și penia („pierdere”).
Masa slabă a muşchiului contribuie, în general, la mai mult de 50% din greutatea corporală totală a adultului tânăr, însă, odată cu vârsta, ea se diminuează până când ajunge să reprezinte aproximativ 25% din greutate, la 75-80 de ani.